Virtù di a fede in a vita di ogni ghjornu

Virtù di a fede in a vita di ogni ghjornuPetru avia fattu numerosi sbagli in a so vita. Anu dimustratu chì dopu à a cunciliazione cù Diu u Babbu attraversu a gràzia di Diu, i passi cuncreti duveranu esse fatti mentre campemu "cum'è stranieri è stranieri" in u mondu imprevisible. L'apòstulu francu ci hà lasciatu in forma scritta sette "virtuti di a fede" essenziali. Quessi ci chjamanu à un modu di vita cristianu praticu - un compitu di a più grande impurtanza chì dura à longu andà. Per Petru, a fede hè u principiu più impurtante è u discriva cusì: "Allora applicà ogni diligenza à ella, dimustrà a virtù in a vostra fede, è a cunniscenza in a virtù, è a temperanza in a cunniscenza, è a pazienza in a temperanza, è a pietà in a pacienza, è pietà in pietà Fratellanza è in amore fraternità" (2. Petru 1,5-7u).

A cridenza

A parolla "fede" hè derivata da u grecu "pistis" è essenzialmente si riferisce à a fiducia cumpleta in e prumesse di Diu. Sta fiducia hè chjaramente illustrata da l'esempiu di u patriarca Abraham: "Ùn hà micca dubbitu di a prumessa di Diu per incredulità, ma hè diventatu forte in a fede è hà datu a gloria à Diu è hà sappiutu cù tutta a certezza chì ciò chì Diu prumetti, pò ancu fà" (Rumani). 4,20-21u).

Se ùn avemu micca cridutu in u travagliu redentore chì Diu hà fattu in Cristu, ùn avemu micca una basa per a vita cristiana: "Paul è Silas hà dettu: Cridite in u Signore Ghjesù, è voi è a vostra casa seranu salvati!" (Atti 16,31). U patriarca di l'Anticu Testamentu Abraham, chjamatu in u Novu Testamentu cum'è u "babbu di i credenti", abbandunò ciò chì hè oghje l'Iraq per andà in Canaan, a terra prumessa. Hà fattu questu, ancu s'ellu ùn cunnosci micca u so scopu: "Per a fede Abràhamu diventò ubbidiente quandu fù chjamatu per andà in un locu chì era da eredite; et il sortit sans savoir où il allait » (Ebrei 11,8). S'appoghjava solu nantu à e prumesse di Diu, chì hà cunfidatu cù tuttu u so core è basatu e so azzioni nantu à elli.

Oghje ci truvemu in una situazione simile à Abraham : u nostru mondu hè incertu è fragile. Ùn sapemu micca se u futuru purterà megliurà o se a situazione peghju. In particulare in questi tempi hè impurtante per avè fiducia - a crede chì Diu guidà à noi è e nostre famiglie in modu sicuru. A fede hè l'evidenza è l'assicurazione data da Diu dispunibuli à a nostra mente è à u cori chì Diu si cura di noi è tutte e cose travaglianu inseme per u nostru bonu: "Ma sapemu chì tutte e cose travaglianu inseme per u bè à quelli chì amanu à Diu, à quelli chì sò. chjamatu secondu u so scopu" (Rumani 8,28).

A fede di Ghjesù Cristu distingue i cristiani da tutti l'altri populi. Pistis, a fiducia in u Salvatore è Redentore attraversu quale unu hè aduttatu in a famiglia di Diu, hè a basa di tutte l'altri qualità cristiane.

virtù

U primu cumplementu di a fede hè a virtù. U termu grecu "arete" hè interpretatu in a New Geneva Translation (NGÜ) cum'è "fermezza di caratteru" è pò ancu esse capitu cum'è un cumpurtamentu esemplariu. Dunque, a fede prumove è rinforza a forza di caratteru. A parola arete hè stata aduprata da i Grechi in riferimentu à i so dii. Significa l'eccellenza, l'eccellenza è u curagiu, qualcosa chì trascende l'urdinariu è ogni ghjornu. Socrate hà dimustratu a virtù quandu hà bevutu a tazza di cicuta per esse fideli à i so principii. De même, Jésus a montré de la fermeté de caractère lorsqu'il se mit résolument à entreprendre son dernier voyage à Jérusalem, même s'il y était confronté à un destin cruel : « Il arriva que, lorsque le temps était venu pour lui d'être enlevé au ciel, si voltò a faccia, decisu à andà in Ghjerusalemme " (Luca 9,51).

U cumpurtamentu di u mudellu significa micca solu parlà, ma ancu agisce. Pàulu hà dimustratu un grande curagiu è virtù quandu hà annunziatu a so ferma intenzione di visità Ghjerusalemme, ancu s'è u Spìritu Santu l'avia dimustratu chjaramente chì u periculu era imminenti: "Perchè pienghje è mi rompe u core? Perchè sò prontu micca solu per esse ligatu, ma ancu per more in Ghjerusalemme per u nome di u Signore Ghjesù " (Atti 2)1,13). Stu tipu di devozione, arradicata in Arete, hà rinfurzatu è incuraghjitu a chjesa primitiva. A virtù include boni travaglii è atti di serviziu, chì truvamu in tutta a chjesa primitiva. Ghjacumu hà enfatizatu chì "a fede senza opere hè inutile" (Giacomo 2,20).

Erkenntnis

Cumminatu cù a fede, a forza di caratteru cuntribuisce à a cunniscenza. U Spìritu Santu hà inspiratu à Petru per utilizà a parolla greca "Gnosis" invece di u terminu "Sophia" per a saviezza, chì hè spessu usata in u Novu Testamentu. A cunniscenza in u sensu di Gnosi ùn hè micca u risultatu di u sforzu intellettuale, ma piuttostu un insight spirituale cuncessu da u Spìritu Santu. Questu fucalizza nantu à a persona di Ghjesù Cristu è a Parolla di Diu: "Per a fede sapemu chì u mondu hè statu creatu da a Parola di Diu, chì tuttu ciò chì si vede hè vinutu da nunda" (Ebrei). 11,3).

A cunniscenza di l'Scrittura chì hè basatu annantu à l'esperienza currisponde à u terminu "sapienza", per mezu di quale sviluppemu e cumpetenze pratiche in a vita di ogni ghjornu di a fede cristiana. Pàulu hà ricunnisciutu chì u Sanhedrin era custituitu di Sadducei è Farisei è hà utilizatu sta cunniscenza per mette i gruppi l'un à l'altru è prutegge (Atti 2).3,1-9u).

Quante volte vulemu chì avemu avutu sta capacità, soprattuttu quandu si face cun un impiegatu bancariu, un ufficiale, un capu, o un accusatore inghjustu. Dice u dirittu in a misura approprita hè un arte in quale pudemu dumandà aiutu à u nostru Babbu celestiale: "Ma s'è qualchissia di voi ùn manca di saviezza, ch'ellu dumanda à Diu, chì dà à tutti liberamente è senza rimproveru; cusì li sarà datu" (James 1,5).

A moderazione

A fede, a virtù è a cunniscenza solu ùn sò micca abbastanza per una vita cristiana. Diu chjama ogni cristianu à una vita disciplinata, à a temperanza. A parolla greca "Egkrateia" significa l'autocontrolu o l'autocontrol. Stu cuntrollu di a forza di vuluntà, guidata da u Spìritu Santu, assicura chì a raghjoni prevale sempre nantu à a passione o l'emozione. Pàulu hà praticatu l'astinenza, cum'è evidenti in e so parolle: "Ma ùn aghju micca currettu cum'è in l'incertezza; Ùn mi battu micca cù u mio pugnu cum'è quellu chì pugni l'aria, ma puniscu u mo corpu è u sottumessu per ùn predicà micca à l'altri è ùn divente micca cundannabile "(1. Corinti 9,26-27u).

In quella notte straziante in u Giardinu di Getsemani, Ghjesù hà revelatu a maestria di sè stessu è u cuntrollu di sè stessu cum'è a so natura umana u urgeu à scappà l'orrore di a crucifixion. Questa perfetta autodisciplina divina hè ottenibile solu quandu hè urigginata in Diu stessu.

pacienza

A fede, circundata da virtù, cunniscenza è autocontrollu, prumove u sviluppu di pacienza è perseveranza. U significatu sanu di a parolla greca "Hupomone", chì in alimanu hè traduttu cum'è pacienza o perseveranza, pare troppu passiva. Ancu s'è u terminu Hupomone denota a pacienza, hè una pacienza diretta à un scopu destinatu à un scopu desideratu è realistu. Ùn si tratta micca solu di aspittà passivamente, ma di perseverà cù attesa è determinazione persistente. I Grechi anu utilizatu stu termu per una pianta chì si sviluppa ancu in circustanze difficili è avversi. In Ebrei, "Hupomone" (endurance) hè assuciatu cù una fermezza chì persevera è prospera in l'aspettazione di a vittoria ancu in cundizioni difficili: "Corremu cun pacienza in a battaglia chì hè numinata per noi, fighjendu à Ghjesù, u ... . L'auteur et le perfectionneur de la foi, qui, bien qu'il aurait pu avoir la joie, supporta la croix, méprisant la honte, et s'assit à la droite du trône de Dieu » (Hébreux 1).2,1-2u).

Questu significa, per esempiu, aspittendu pacienza per a guariscenza quandu simu malati o aspittendu u risultatu pusitivu di una dumanda à Diu. I Salmi sò pieni di chjama à a perseveranza: "Aspettu u Signore, a mo ànima aspetta, è speru in a so parolla" (Salmu 130,5).

Queste dumande sò accumpagnate da una ferma fiducia in u putere d'amore di Diu per esse armatu contr'à tutte e sfide chì a vita ci tira. Cù a fermezza vene a vivacità è l'ottimisimu, ùn volenu rinunzià. Sta determinazione hè ancu più forte di a nostra paura di a morte.

pietà

A prossima virtù chì si sviluppa da u fundamentu di a fede hè "Eusebeia" o pietà. Stu terminu si riferisce à l'obbligazione umana di riverenza à Diu: "Tuttu ciò chì serve a vita è a pietà ci hà datu u so putere divinu per mezu di a cunniscenza di quellu chì ci hà chjamatu per a so gloria è u putere" (2. Petru 1,3).

A nostra vita deve sprime chjaramente e caratteristiche eccezziunali di a vita datu da sopra. I nostri cumpagni umani duveranu esse capaci di ricunnosce chì simu figlioli di u nostru Babbu Celeste. Pàulu ci ricurdeghja : « Perchè l'eserciziu fisicu hè di pocu utilità ; ma a pietà hè utile à tutte e cose è hà a prumessa di sta vita è a vita à vene "(1. Timoteu 4,8 NGÜ).

U nostru cumpurtamentu deve s'assumiglia à a strada di Diu, micca per a nostra forza, ma per mezu di Ghjesù chì vive in noi: "Ùn rimbursate à nimu u male per u male. Siate intenzionale per fà u bè à tutti. S'ellu hè pussibule, quantu dipende di voi, avete a pace cù tutti i persone. Ùn vi vindicate micca, cari, ma lasciate u locu à l'ira di Diu; perchè hè scrittu: A vindetta hè a mo; Ripagaraghju, dice u Signore " (Rumani 12,17-19u).

Amore fraternu

I primi cinque di e virtù citati riguardanu a vita interna di u credente è a so relazione cù Diu. L'ultimi dui fucalizza nantu à e so rilazioni cù l'altri populi. L'amore fraternu vene da u terminu grecu "Philadelphia" è significa cura impegnata è pratica per l'altri. Include a capacità di amà tutte e persone cum'è fratelli è surelle di Ghjesù Cristu. Sfurtunatamente, tendenu à abusà di u nostru affettu dendu principarmenti à quelli chì sò simili à noi. Per quessa, Petru hà pruvatu à suggerisce sta attitudine à i so lettori in a so prima lettera: "Ma ùn hè micca necessariu di scrive à voi nantu à l'amore fraternu. Perchè tù stessu hè statu insignatu da Diu à amassi unu l'altru " (1 Tess 4,9).
L'amore fraternu ci carattirizza in u mondu cum'è discepuli di Cristu: "Per questu, tutti sapanu chì site i mo discepuli, s'è vo avete amore l'unu per l'altru" (Ghjuvanni 1).3,35). A fede hè fundata in l'amore di Diu, per mezu di quale pudemu amà i nostri fratelli è surelle cum'è Ghjesù ci ama.

L'amore divinu

L'amore per i fratelli porta à "amore" per tutti i persone. Stu amore hè menu una questione di sentimenti è più di vuluntà. L'amore divinu, chjamatu "Agape" in grecu, rapprisenta l'amore soprannaturale è hè cunsideratu a corona di tutte e virtù: "A mo preghiera hè chì Cristu vive in voi per via di a fede. Duvete esse fermamente arradicatu in u so amore; duvete custruisce nantu à elli. Perchè solu in questu modu pudete voi è tutti l'altri cristiani sperimentà tutta a misura di u so amore. Iè, pregu chì tu capisci sempre più in fondu stu amore chì ùn pudemu mai capì sanu cù a nostra mente. Allora sarete pienu di più in più di tutte e ricchezze di a vita chì si trovanu in Diu " (Efesini 3,17-19u).

L'amore Agape incarna u spiritu di genuina benevolenza versu tutte e persone: "Sò diventatu debule à i debuli per pudè vince i debuli. Sò diventatu tutte e cose per tutti, per pudè salvà alcuni in ogni modu "(1. Corinti 9,22).

Pudemu dimustrà u nostru amore dendu u nostru tempu, cumpetenze, tesori è vita à quelli chì ci circundanu. Ciò chì hè interessante hè chì sta canzona di lode principia cù a fede è culmina in l'amore. Custruendu nantu à u fundamentu di a vostra fede in Ghjesù Cristu, voi, caru lettore, pudete dimustrà un cumpurtamentu veramente cristianu in quale queste sette virtù di carità sò in opera.

di Neil Earle


Più articuli nantu à a virtù:

U Spiritu Santu vive in voi!

Tu primu!