U Vangelu - A bona nutizia!

442 u Vangelu a bona novaOgnunu hà una idea di u dirittu è u male, è ognunu hà fattu qualcosa di male, ancu in a so propria mente. "Erru hè umanu", dice un pruverbiu cunnisciutu. Tuttu u mondu hà disappuntu un amicu, hà rottu una prumessa, feritu i sentimenti di qualcunu in un certu puntu. Tutti cunnosci i sentimenti di culpabilità. Allora a ghjente ùn vole micca avè nunda à fà cù Diu. Ùn volenu micca un ghjornu di ghjudiziu perchè sanu chì ùn ponu stà davanti à Diu cù una cuscenza pura. Sapenu ch'elli duveranu ubbidisci à ellu, ma sanu ancu chì ùn l'anu micca. Sò vergognati è si sentenu culpèvuli.

Cumu pò esse rimbursatu u so debitu? Cumu purificà a cuscenza? "U pirdunu hè divinu", cuncludi a chjave. Diu stessu perdonerà. Parechje persone cunnosci stu dittu, ma ùn crèdenu micca chì Diu hè abbastanza divinu per dà u so Süesse premiatu. Vi sentite sempre culpèvule. Anu ancu teme l'apparenza di Diu è u ghjornu di ghjudiziu.

Ma Diu hè statu apparsu prima - in a persona di Ghjesù Cristu. Ùn vinia micca à cundannà, ma à salvà. Hà purtatu un messagiu di perdonu è morse nantu à una croce per assicurà chì pudemu esse pirdunati.

U messagiu di Ghjesù, u messagiu di a croce, hè una bona nutizia per tutti quelli chì si sentenu culpabili. Ghjesù, l'omu divinu, hà accettatu i nostri punizioni. U perdona hè datu à tutti quelli chì sò abbastanza umili per crede u vangelu di Ghjesù Cristu.

Avemu bisognu di sta bona nutizia. L'evangelu di Cristu porta a pace di mente, a felicità è a vittoria persunale. U veru Vangelu, a bona nova, hè u Vangelu chì Cristu hà pridicatu. Le même évangile prêché par les apôtres : Jésus-Christ crucifié (1. Corinti 2,2), Ghjesù Cristu in i cristiani, a speranza di gloria (Colossians 1,27), a risurrezzione da i morti, u missaghju di speranza è redenzione per l'umanità chì hè l'evangelu di u regnu di Diu.

Diu hà datu à a so chjesa u compitu di predicà stu messaghjuüè u Spìritu Santu per rializà stu compitu. In a lettera à i Corinti, Paulu discrive l'evangelu chì Ghjesù hà datu à a so chjesa: "Ma ti facciu, fratellu.üquellu chì pridicheghja u vangellu chì vi aghju pridicatu, chì avete ancu accettatu, in quale stai ancu, attraversu quale sarete ancu salvati, se arregistrate u discorsu cun quale t'aghju predicatu, salvu chì sì sò ghjuntu à crede in vain. Per sopra di tuttu, vi aghju consegnatu ciò chì aghju ricevutu ancu: quellu Cristu per i nostri Sümurì secondu e Scritture; è chì era intarratu è chì hè statu risuscitatu u terzu ghjornu dopu l'Scritture; è ch'ellu apparisse à Kephas, dunque à i dodici. Dopu si appare più di fünovanta Brüd’un colpu, a maiò parte sò stati sin’à avà, ma certi si sò ancu addurmintati. Allora apparsu à Ghjacumu, dopu à tutti l'apòstuli; ma à a fine di tuttu, cum'è di a nascita prematura, mi apparsu ancu "(1. Corinti 15,1-8 Bibbia Eberfeld).

Paulu "soprattuttu" sottolinea chì sicondu e Sacre Scritture Ghjesù hè u Messia o Cristu chì hè per u nostru Sümurì, era tumbu è risuscitatu di novu. Ancu sottolinea chì parechji ponu tistimunà a resurrezzione di Cristu se qualchissia hà dubbiu.

Paulu palesa chì hè u Vangelu "per mezu di quale sarete ancu salvati". U nostru scopu deve esse cumu Paul deve trasmette ciò chì avemu ricevutu è ciò chì hè "sopra tuttu" l'altru.

Ciò chì avemu ricevutu è dunque deve trasmette coincide cù ciò chì Paulu è l'altri apostoli anu ricevutu - chì sta davanti à tuttu u restu - "chì Cristu per i nostri Sümurì secondu e Scritture; è chì era intarratu è chì hè statu risuscitatu u terzu ghjornu dopu l'Scritture ... ".

Tutti l'altri insegnamenti in a Bibbia sò basati nantu à queste verità basiche. Solu u Figliolu di Diu puderia aiutà i nostri Süè moriri solu perchè l'hà fattu è resuscitatu trà i morti, pudemu aspittà per u so ritornu è a nostra eredità, vita eterna, cun fiducia incerta.

Dunque, Ghjuvanni puderia scrive: "Se accettemu a testimonianza di l'omi, allora a testimonianza di Diu hè più grande, perchè hè a testimonianza di Diu chì hà testimoniatu di u so figliolu. Quellu chì crede in u figliolu di Diu hà questa testimonianza in elli. Quale Diu ùn crede micca, li face Lügner; perchè ùn crede micca a tistimunianza chì Diu hà datu da u so figliolu.

"E questu hè a tistimunianza chì Diu ci hà datu a vita eterna, è chì a vita hè in u so Figliolu. Quellu chì hà u figliolu hà a vita; quellu chì ùn hà micca u Figliolu di Diu ùn hà micca a vita "(1. Ghjuvà. 5,9- 12).

U Vangelu Predicatu da Ghjesù

Alcune, pari ücalori sopra a prufezia biblica, ma trovanu difficiule für per ispirà u missaghju centrale di a Bibbia - salvezza per mezu di Ghjesù Cristu! Diu hà datu à i cristiani u rigalu di più preziosu di tutti è li hà datu l'obligazione di vende l'altriücumu si ponu riceve stu rigalu!

Quandu Petru hà descrittu u compitu di l'apostuli à u capitanu Kornelius, disse: "È ellu [Ghjesù] ci hà mandatu à predicà à u pòpulu è à tistimunà chì era designatu da Diu per esse u ghjudice di i vivi è di i morti. Tutti Prufeta chì da u so nome tutti quelli chì credenu in ellu perdonu u Süduverebbe riceve "(Atti 10,42-43u).

Questu hè u missaghju principale; a bona nova chì era rivelata à l'apòstuli era u messagiu centrale di tutti i profeti - chì Diu hà ghjudicatu à Ghjesù Cristu ücirca i vivi è i morti è à tutti quelli chì credenu in ellu Süperdonu attraversu u so nome!

A verità centrale

Luca hà scrittu chì Ghjesù hà u so Jüpocu prima ch'ellu ascendia versu u celu, versu u G centraleüU messagiu di u so messagiu li ricorda: "Allora li hà apertu i capiscenu cusì chì anu capitu l'Scrittura, è li disse: Hè scrittu chì Cristu soffrerà è risuscitarà trà i morti u terzu ghjornu; e chì in u so nome a penitenza serà pridicata. [Purtate] per u pardonu di Sütrà tutti i populi. Partite in Ghjerusalemme è ci hèür tistimoni "(Luc. 24,45-48u).

Chì duverà capisce l'apostuli nantu à u cuntenutu di l'Scrittura quandu Ghjesù hà cunsideratu sensu?ür apertu? In altre parolle, sicondu Ghjesù, quale hè a verità centrale è u più impurtante per esse capitu da e scritture di l'Anticu Testamentu?

Chì Cristu soffre è risurrecerà trà i morti u terzu ghjornu è chì a penitenza [perdonu] per u pardonu di Süpredicatu à tutti i pòpuli in u so nome!

"È ùn ci hè salvezza in nimu altru, nè altru nome datu à l'omi sottu à u celu per via di quale avemu da esse salvatu", pridicava Petru (Atti di l'Apòstuli). 4,12).

Ma chì hè l'iniziativa u Vangelu di u regnu di Diu? Ùn hà micca predicatu Ghjesù a bona nova di u Regnu di Diu? Natüveru!

U Vangelu di u regnu di Diu, difiere di ciò chì Paulu, Petru è Ghjuvanni üpredicà circa a salvezza in Ghjesù Cristu? Micca mancu!

Chjamemu chjaru chì entrare in u regnu di Diu hè a redenzione. Per esse salvatu è vene à u regnu di Diu hè u stessu! Ricevendu a vita eterna hè a stessa cosa di sperimentà a salvezza [o salvezza] perchè a salvezza hè sinònimu di salvezza da u S fatalünd.

Ci hè a vita in Ghjesù - a vita eterna. A vita eterna richiede u perdonu di u Sünd. È u pirdunu di u SüUn ne trova, o giustificà, solu per crede in Ghjesù Cristu.

Ghjesù hè à tempu ghjudice è salvatore. Hè ancu rè di l'imperu. U Vangelu di u regnu di Diu hè u Vangelu di salvezza in Ghjesù Cristu. Ghjesù è i so apostuli predicavanu u listessu messagiu - Ghjesù Cristu hè u Figliolu di Diu è l'unicu modu per ottene salvezza, salvezza, vita eterna è entrata in u regnu di Diu.

È quandu i sensi sò aperti per pudè capisce e profezie di l'Anticu Testamentu, cum'è Ghjesù hà apertu à l'apòstuli à capiscenu (Luca 2).4,45), diventa chjaru chì u missaghju cintrali di i prufeti era ancu Ghjesù Cristu (Atti di l'Apòstuli 10,43).

Andemu avanti. Ghjuvanni hà scrittu: "Quellu chì crede in u figliolu hà a vita eterna. Ma quellu chì ubbidisce micca à u figliolu, ùn vede micca a vita, ma l'ira di Diu resterà üsopra ellu" (Ghjuvanni 3,36). Hè una lingua chjara !

Ghjesù disse: "... Sò a via è a verità è a vita; nimu vene à u Babbu, ma per mè" (Ghjuvanni 1).4,6). Ciò chì avemu assolutamente capiscenu di a Parola di Diu mühè chì una persona senza Ghjesù Cristu ùn pò nè vene à u Babbu nè cunnosce à Diu, nè eredità a vita eterna nè vene in u Regnu di Diu.

In a so lettera à i Colossiani, Paulu hà scrittu: "Grazie grazie cù u Babbu chì tühà fattu l'eredità di i santi in a luce. Ci hà salvatu da u putere di a bughjura è ci hà messu in u regnu di u so caru figliolu, in quale avemu a salvezza, à dì u pirdunu di u Sünd" (Colossians 1,12- 14).

Fighjate cumu l'eredità di i santi, u regnu di a luce, u regnu di u figliolu, a redenzione è u perdonu di u Süper furmà una robba senza soluzione di a Parola di a Verità, di u Vangelu.

In u versu 4, Paul parla di "fede [di i Colossiani] in Cristu Ghjesù è l'amore chì avete per tutti i santi". Scrive chì quella credenza è quellu amore sorge da "speranza ... chì für hè prontu per voi in celu. Avete intesu parlà d'ella prima per mezu di a parolla di a verità, u Vangelu chì hè ghjuntu à voi ... "(versi 5-6). Di novu u Vangelu hè à u centru di a speranza per a salvezza eterna in u regnu di Diu per mezu di a fede Ghjesù Cristu, u Figliolu di Diu, per mezu di quale simu stati redimiti.

In i versi 21 à 23 Paulu cuntinua, "Ancu per voi chì eranu una volta aliene è ostili in i travaglii cattivi, ellu hà avà cunciliatu cù a morte di u so corpu mortale, per pudè mette vi davanti à a so faccia santa è invincibile è impeccable; ti ferma solu in fede, grütrova è ferma, è ùn partete micca da a speranza di u Vangelu chì avete intesu è chì hè predicatu à tutte e criature sottu à u celu. Aghju divintatu u so servitore Paulu ".

In i versi 25 à 29, Paulu cuntinua à elaborare nantu à l'evangelu chì ellu era ministru è nantu à u so scopu di predicà luüfinisci. Hà scrittu: "Sò diventatu u vostru servitore per l'uffiziu chì Diu m'hà datu per predicà a so parolla à voi abbundante, à dì u sicretu chì hè statu oculatu per l'età è a generazione, ma avà hè revelatu. I so santi, à quale Diu vulia fà sapè ciò chì a ricchezza gloriosa di stu misteru hè trà i pagani, vale à dì Cristu in voi, a speranza di gloriaüfinemu è ammoniscenu tutte e persone è insegnemu à tutte e persone in tutte e saviezza per chì facemu ogni persona perfetta in Cristu. DafüRMüAghju ancu lasciatu è lotta in a forza di quellu chì travaglia forte in mè ".

Di ciò chì u Vangelu hè

Tuttu u Vangelu hè di Ghjesù Cristu. Si tratta di a so identità è di u so travagliu cum'è u Figliolu di Diu (Gh. 3,18), cum'è ghjudici di i vivi è di i morti (2. Timoteu 4,1), cum'è Cristu (Atti 17,3), cum'è un Salvatore (2. Tim. 1:10), cum'è suvru sacrificadore (Ebrei 4,14), cum'è Füparlante (1. Johannes 2,1), cum'è Rè di rè è Signore di signori (Apocalisse 17:14), cum'è primogenitu trà parechji Brüdern (Rumani 8,29), cum'è un amicu (Ghjuvanni 15,14-15u).

Si tratta di ellu cum'è u pastore di e nostre ànime (1. Petru.  2,25), cum'è l'Agnellu di Diu, chì u S.ücaccià u mondu (Joh. 1,29), cum'è für Agnellu pasquale immolatu à noi (1. Corinti 5,7), cum'è l'imaghjini di u Diu invisibile è cum'è u primu natu prima di tutta a creazione (Col.1,15), cum'è u capu di a chjesa è cum'è u principiu cum'è u primu natu da i morti (versu 18), cum'è un riflessu di a gloria di Diu è l'imaghjini di u so esse (Heb. 1,3), cum'è rivelatore di u Babbu (Matt. 11,27), cum'è modu, verità è vita (Ghjuvanni 14,6), cum'è Tür (Ghjuvanni10,7).

L'evangelu hè di Cristu cum'è l'uriginatore è u finitore di a nostra fede (Ebrei 1 Cor2,2), cum'è regnu üCirca a creazione di Diu (Apocalisse 3,14), cum'è u primu è l'ultimu, u principiu è a fine (Apocalisse 22,13), cum'è un scion (Jer. 23,5), cum'è a petra angula (1. Petru 2,6), cum'è u putere di Diu è a saviezza di Diu (1. Corinti 1,24), cum'è l'adultuübisogni di tutte e nazioni (Aggeo 2,7).

Si tratta di Cristu, u Testimone Fidu è Veru (Apocalisse 3,14), eredi di tuttu (Hebr. 1,2), u cornu di salvezza (Luc 1,69), a luce di u mondu (Ghjuvanni 8,12), pane vivu (Gh. 6,51), a radica di Jesse (Isa. 11,10), a nostra salvezza (Luc. 2,30), u sole di a ghjustizia (Mal. 3,20), a parolla di a vita (1. Ghjuvanni 1: 1), u Figliolu di Diu istituitu in u putere per a so risurrezzione da i morti (Rum. 1,4) - è cusì.

Pàulu hà scrittu: "Nimu ùn pò mette un fundamentu altru ch'è quellu chì hè postu, chì hè Ghjesù Cristu" (1. Corinti 3,11). Ghjesù Cristu hè u fulcrum, u tema centrale, u fundamentu di u Vangelu. Cumu pudemu pridicà qualcosa altru senza cuntradisce a Bibbia?

Ghjesù hà dettu à a FüI Ghjudei, "Voi cercate e Scritture, pensendu chì in elli avete a vita eterna; è hè ella chì tistimunia di mè, ma ùn vulete micca vene à mè per avè a vita" (Ghjuvanni). 5,39-40u).

Missaghju di salvezza

U messagiu per vende i cristianiüsò chjamati hè nantu à a salvezza, vale à dì di a vita eterna in u regnu di Diu. Salvezza eterna o u regnu di Diu pò esse ottenuta solu à traversu u T veruür, l'unicu modu veru - Ghjesù Cristu. Hè u rè di quellu imperu.

Ghjuvanni hà scrittu: "Quellu chì nega u figliolu ùn hà ancu u babbu; quellu chì cunfessa u figliolu hà ancu u babbu" (1. Johannes 2,23). L'apòstulu Paulu hà scrittu à Timoteu: "Perchè ci hè un Diu è un solu mediatore trà Diu è l'omi, à dì l'omu Cristu Ghjesù, chì hà datu ellu stessu für tuttu per a salvezza chì questu pò esse pridicatu in tempu debitu "(1. Timothy 2: 5-6).

In ebrei 2,3 simu avvirtati: "... cumu pudemu scappà s'ellu ùn rispettu micca una salvezza cusì grande, chì principia cù a predicazione di u Signore è hè stata affirmata in noi da quelli chì l'anu intesu?" U missaghju di salvezza hè statu prima proclamatu da Ghjesù stessuüHè statu u messaghju di Ghjesù da u Babbu.

Ghjuvanni hà scrittu ciò chì Diu stessu üTestimoniatu annantu à u so Figliolu: "È questu hè a tistimunianza chì Diu ci hà datu a vita eterna, è sta vita hè in u so Figliolu. Quale chì hà u Figliolu hà a vita; quellu chì ùn hà micca u Figliolu di Diu ùn hà micca a vita "(1. Johannes 5,11-12u).

In Ghjuvanni 5,22 sin'à 23, Ghjuvanni enfasi di novu l'impurtanza di u figliolu: "Per u babbu ùn ghjudica nimu, ma hà tuttu ghjudiziu per u figliolu. ürenditi cusì chì tutti onorinu u figliolu cum'è onore u babbu. Quellu chì ùn onora micca u figliolu, ùn onora micca u babbu chì l'ha mandatu. "Hè per quessa chì a Chjesa predica cusì constantemente üÀ propositu di Ghjesù Cristu! Isaia hà profetizatu: "Per quessa, u Diu, u Ren, dice: "Eccu, aghju messu in Sion una petra, una petra pruvata, una petra preziosa, fundamentu. Quellu chì crede ùn serà micca vergogna" (Isaia 2).8,16 Per esempiu).

Mentre camminemu in a nova vita à quale simu chjamati in Ghjesù Cristu è fiducia in ellu cum'è u nostru pianu sicuru è speranza à u so ritornu in gloria è putenza ogni ghjornu, pudemu guardà in avanti a nostra eredità eterna in speranza è fiducia.

Una chjama per vive u futuru quì è ora

Dopu chì Ghjuvanni hè statu catturatu, Ghjesù hè ghjuntu in Galilea è pridicò l'evangelu di Diu è disse: U tempu hè certuüllt, è u regnu di Diu hè vicinu. Pentitevi è crede à u Vangelu "(Mark 1: 14-15).

Stu Vangelu chì Ghjesù hà purtatu hè a "bona nova" - un missaghju putente chì cambia è trasforma a vita. U Vangelu ütrasferimentuüMicca solu chì stà à sente è cunverta, ma à l'ultimu diventa u megliu per tuttiüfà medico chì s'hè oppostuüsopravvive.

U Vangelu hè "una putenza di Diu chì salva tutti quelli chì ci credenu" (Rum 1:16). U Vangelu hè l'invitu di Diu per noi di campà una vita à un livellu completamente diversuüsenti. A bona nutizia hè chì ci hè una eredità chì aspetta per noi chì sarà pienamente in pussessu quandu Cristu tornerà. Hè ancu un invitu à una realtà spirituale vigorosa chì ci pò digià appartene à noi.

Paulu chjama l'evangelu "vangelu di Cristu" (1. Corinthians 9:12), "evangelu di Diu" (Rom. 15:16) è "vangelu di pace" (Efesini 6:15). Partendu da Ghjesù, principia chì jüridefinisce l'opinione di u regnu di Diu, cuncintratu u significatu universale di a prima venuta di Cristu.

U Ghjesù, u üPaul insignà chì quellu chì vagava e strade polverose di Ghjudea è Galilea hè avà u Cristu risuscitatu, pusatu à a diritta di Diu è "capu di tutti i puteri è di l'autorità" (Co. 2: 10).

Sicondu Paulu, a morte è a risurrezzione di Ghjesù Cristu vene "primu" in u Vangelu; sò i Schlüavvenimenti in u pianu di Diu (1. Corinti 15: 1-11). L'evangelu hè a bona nova für i poveri è oppressiücct. A storia hà un scopu. In fine, a legge triunfarà, micca u putere.

A manu trapassata hà ütriunfò sopra u pugnu blindatu. U regnu di u male dà via à u regnu di Ghjesù Cristu, un ordine di cose chì i cristiani sò digià in parte.

Paulu hà enfatizatu questu aspettu di u vangelu contruücirca i Colossiani: "Cù gioia dice grazie à u Babbu chì tühà fattu l'eredità di i santi in a luce. Ci hà salvatu da u putere di a bughjura è ci hà messu in u regnu di u so caru figliolu, in quale avemu a salvezza, à dì u pirdunu di u Sünd" (Colossians 1,12-14u).

FüPer tutti i cristiani, u Vangelu hè è era presente realità è futuruüsperanza in u futuru. Cristu risuscitatu, chì hè Signore üCirca u tempu, u spaziu è tuttu ciò chì succede quì hè u campione für i cristiani. Quellu chì hè statu purtatu in u celu hè a fonte omnipresente di putere (Efesini 3,20-21u).

A bona nova hè chì Ghjesù Cristu hà ogni ostaculi in a so vita terrestre ühà superatu. U modu di a croce hè un modu duru ma vitturiosu in u regnu di Diu. Hè per quessa chì Paul pò riassumà l'evangelu succintamente, "Perchè aghju pensatu chì era füu dirittu di sapè nunda trà voi, ma Ghjesù Cristu, crucifissu "(1. Cor. 2,2).

U gran inversione

Quandu Ghjesù si apparsu in Galilea è predicava l'evangelu in seriu, aspittò una risposta. Aspittà ancu una risposta da noi oghje.

Ma l'invitu di Ghjesù à entra in u regnu ùn hè statu mantinutu in u vacu. Chjamata di Ghjesù füU regnu di Diu era accumpagnatu da segni è meraviglie impressiunanti chì facianu un paese chì soffreva di u duminiu rumanu si ne pusessinu è facenu contu.

Questa hè una di e ragioni per quessa chì Ghjesù avia fattu chjaru ciò chì significava da u Regnu di Diu. I Ghjudei à l'epica di Ghjesù aspittavanu per un FüLeader chì duveria turnà a gloria di David è Salomonu à a so nazioneürde. Ma u messagiu di Ghjesù hè "doppiu rivoluzionariu", cum'è u scrittore di l'Oxford NT Wright scrive. Prima, hà pigliatu l'expectativa cumuna chì un jüdian super-statu caccià u yoke rumanu würde, è u trasfurmò in qualcosa completamente diversa. Hà fattu a speranza diffusa di liberazione pulitica un messagiu di salvezza spirituale: u Vangelu!

"U regnu di Diu hè vicinu, pareva esse dicendu, ma ùn hè micca ciò chì avete imaginatu chì era" (NT Wright, Quale era Ghjesù?, P. 98).

Ghjesù hà scunfittu a ghjente cù e cunsequenze di a so bona nova. "Ma parechji chì sò i primi seranu l'ultimi, è l'ultimi seranu i primi" (Matteu 19,30).

"Ci sarà denti chiancanti è scherzi", disse à a so jüI paisani indiani, "quandu vi vede Abraham, Isaac è Ghjacobbu è tutti i prufeti in u regnu di Diu, ma site cacciatu" (Luc 13:28).

U gran pranzu era für tutti quì (Luc. 14,16-24). I Gentili eranu ancu invitati à u regnu di Diu. È un secondu ùn era micca menu rivoluzionariu.

Stu prufeta Nazaret paria assai volte für per avè u dirittu - da u leprosu è Krüpagà per i contribuenti avidi - e di volte ancu für i odiati oppressori Rumaniücker.

A bona nutizia chì Ghjesù hà purtatu cuntraditò tutte l'aspettative, ancu quelle di u so fedele J.ünger (Luc. 9,51-56). Una volta, Ghjesù hà dettu chì u regnu chì aspittàvanu in u futuru era digià dinamicamente presente in u so travagliu. Dopu un episodiu particularmente drammaticu hà dettu: "Ma s'ellu caccià i spiriti maligni attraversu i diti di Diu, u regnu di Diu hè ghjuntu à voi" (Luc. 11,20). In altri palori, a ghjente chì hà vistu u ministeru di Ghjesù hà vistu u presente di u futuru. In almenu trè manere, Ghjesù hà cambiatu l'aspettattivi attuali:

  1. Ghjesù hà insignatu a bona nova chì u regnu di Diu hè un rigalu - u regnu di Diu chì hà purtatu a guariscenza. Ghjesù hà istituitu "l'annu di favore di u Signore" (Luc 4,19; Isaia 61,1-2). Ma u Münobili è impegnati, i poveri è i principianti, i zitelli delincuenti è i cullettori di tassi ripurtati, i puteri penti è i fora di a società. Für pecura nera è pecura persa spirituale, hà dichjaratu chì hè più ferde.
  2. A bona nutizia di Ghjesù hè ancu füper e persone chì eranu pronti à vultà à Diu per mezu di a purificazione dolore di u veru pentimentu. Sti sinceramenti ripintati Sücambia wüun grande in DiuüTruvate un bonu babbu chì cerca in l'orizzonte i so figlioli è e figliole erranti è li vede quandu sò "ancora luntanu" (Luc. 1).5,20). A bona nova di u Vangelu significava chì quellu chì hà dettu da u core: "Diu sia mè Sünder graziosu "(Luc 18,13) tmd sinceramente pensa chì ellu sparte cù DiuüTruvà udizione wüterra. Sempre "Dedete è vi sarà datu; cercate è truverete; bussate è vi sarà apertu" (Lc. 11,9). FüPer quelli chì cridianu è si sò alluntanati da i modi di u mondu, sta era a megliu nutizie chì pudìanu sente.
  3. U vangelu di Ghjesù hà significatu ancu chì nunda ùn pudia impedisce a vittoria di u regnu chì Ghjesù avia purtatu - ancu s'ellu pareva u cuntrariu. Stu regnu wüavaristi scontru a resistenza amara, implacabile, ma in fin di fine wülu avissi? übernatütrionfu di forza fisica è di gloria. Cristu hà dettu a so Jünag: "Ma quandu u Figliolu di l'omu vene in a so gloria, è tutti l'anghjuli cun ellu, tandu si metterà nantu à u tronu di a so gloria, è tutte e nazioni seranu riunite davanti à ellu. cum'è un pastore faci una pecura parte da i capri "(Matth. 25,31-32u).

A bona nova di Ghjesù hà avutu una tensione dinamica trà "digià avà" è "micca ancora". L'evangelu di u regnu hà riferitu à a dominazione di Diu chì esisteva digià - "I cechi vedenu è i zoppiati caminanu, i lebbrosi sò purificati è i sordi sentenu, i morti risuscitanu, è i poveri sò predicati à l'evangelu" (Mt. 11,5). Ma u regnu era "micca ancora" quì in u sensu chì u so risultatu sanuüimminenti. A capiscitura di l'evangelu significa capisce stu doppiu aspettu: da una banda, a presenza prumessa di u rè, chì hè digià in u so populu, è da l'altra, u so ritornu dramaticu.

A bona nutizia di a vostra salvezza

Paulu missiunariu hà aiutatu à attivà u secondu grande muvimentu di l'evangelu - a so diffusione da a Ghjudea minima à u mondu greco-rumanu altamente cultivatu di a mità di u primu seculu. Paulu, u persecutore cristianu cunvertitu, dirige a luce abbagliante di u Vangelu attraversu a prisma di a vita quotidiana. Mentre elogiava u Cristu glurificatu, hè ancu preoccupatu di e cunsequenze pratiche di u Vangelu.

Malgradu l'uppusizione fanatica, Paulu dà à l'altri cristiani u significatu impressionante di a vita di Ghjesù, di a morte è di a risurrezzione:

"Ancu voi, chì una volta eravate stranieri è nemichi in atti maligni, hà avà espiatu per a morte di u so corpu mortale, per ch'ellu vi mette davanti à a so faccia santa è senza macchia è senza macchia, s'è vo avete solu cuntinuà in a fede, affermi et fermes, et ne désespérez pas de l'espérance de l'Évangile, que vous avez entendu, qui a été prêchée à toutes les créatures sous le ciel : moi, Paul, je suis devenu son ministre » (Colossiens). 1,21-23u).

Reconciliatu. Immaculata. Grazia Redenzione. Pardunamentu. È micca solu in l'avvene, ma quì è ora. Eccu u Vangelu di Paulu.

A risurrezzione, u puntu culminante à quale i sinopti è Ghjuvanni hà purtatu i so lettori  (Ghjuvanni 20,31), libera u putere internu di l'evangelu per a vita di ogni ghjornu di u Cristianu. A risurrezzione di Cristu cunfirma u Vangelu. Dunque, Paul insegna, quelli avvenimenti in Ghjudea distanti dà speranza à tutti i persone:

"... Ùn sò micca vergogna di u Vangelu; perchè hè u putere di Diu chì salva à tutti quelli chì crede in questu, i Ghjudei prima è ancu i Grechi. Perchè in ellu hè revelatu a ghjustizia di Diu, chì hè da a fede à a fede ... " (Rumani 1,16-17u).

L'apostolu Ghjuvanni aghjunghje una altra dimensione di u Vangelu. U mostra à Ghjesù cumu u "Jünger chì hà amatu "(Ghjuvanni 19,26), s'arricorda d'ellu, un omu cù u core di pastore, un capu di a chjesa cun un amore prufondu per a ghjente cù e so preoccupazioni è e so paure.

"Ghjesù hà fattu assai altri segni davanti à i so discìpuli chì ùn sò micca scritti in stu libru. Ma questi sò scritti in modu chì pudete crede chì Ghjesù hè u Cristu, u Figliolu di Diu, è chì crede chì avete a vita in u so nome "( Ghjuvanni 20,30: 31).

A presentazione di l'evangelu da parte di Ghjuvanni hà u so core in a dichjarazione notevule: "... affinchì tù possa vita in a fede".

Ghjuvanni cunsegna miraculosamente un altru aspettu di u Vangelu: Ghjesù Cristu in mumenti di grande vicinanza persunale. Ghjuvanni da una contu viva di u persunale, serve a prisenza di u Messia.

Un evangelu persunale

In u Vangelu di Ghjuvanni scontru un Cristu chì era un putente predicatore publicu (Ghjuvanni 7,37-46). Videmu à Ghjesù caldu è ospitale. Da u so invitu invitatu "Venite à vede!" (Joh. 1,39) finu à a sfida à u dubbitu Thomas per mette u dito in e ferite nantu à e so mani (Ghjuvanni 20,27), a persona chì hè diventata carne è hà campatu trà noi hè ritratta in una manera indimenticabile (Ghjuvanni ). 1,14).

Les gens se sentaient si bien accueillis et à l'aise avec Jésus qu'ils avaient un échange animé avec lui (Gh. 6,5-8u). Stendu accantu à ellu mentre manghjavanu è manghjavanu da u stessu platu (Ghjuvanni 13,23-26u).

Ils l'aimaient tant qu'ils nagèrent à la rive dès qu'ils le virent manger ensemble du poisson qu'il avait frit lui-même (Jean 2).1,7-14u).

U Vangelu di Ghjuvanni ci ricorda quantu l'Evangelu gira intornu à Ghjesù Cristu, u so esempiu è a vita eterna chì ricevemu per ellu (Ghjuvanni 10,10). Ci ricorda chì ùn hè micca abbastanza per pridicà u Vangelu. Avemu da campà dinò. L'apòstulu Ghjuvanni ci incuraghjenu chì l'altri puderanu esse vinti da u nostru esempiu per sparte a bona nova di u regnu di Diu cun noi. Questu era u casu cù a donna samaritana chì hà scontru à Ghjesù Cristu à u pozzu (Ghjuvanni 4,27-30), è Maria di Mandala (Ghjuvanni 20,10: 18).

Quellu chì hà piantatu à a tomba di Làzaru, u umile servitore chì hà datu a Füsse era sempre vivu oghje. Ci dà a so prisenza per mezu di l'abitazione di u Spìritu Santu: "Quellu chì mi ama, guarderà a mo parolla, è u mo Babbu l'amerà, è avemu da vene à ellu è facemu a nostra casa cun ellu... Ùn àbbia paura di u vostru. core è füùn teme micca" (Ghjuvanni 14,23, 27). Ghjesù hè attivamente guidatu u so populu oghje attraversu u Spìritu Santu. U so invitu hè più persunale è incuragisce cum'è sempre : « Venite à vede ! (Ghjuvanni 1,39).

Brochure di a Chjesa di Diu Mundiale