Misericordia per tutti

209 misericòrdia per tuttiQuandu u ghjornu di dolu, u 14. U 2001 di settembre di u , cum'è a ghjente si riunì in e chjese in tutta l'America è in altri paesi, sò ghjunti à sente parolle di cunsulazione, incuragiamentu, speranza. Tuttavia, cuntrariu à a so intenzione di purtà a speranza à a nazione in luttu, una quantità di dirigenti di a chjesa cristiana conservadora anu spargugliatu inavvertitamente un missaghju chì alimentava a disperazione, u scoraggiamentu è a paura. Vale à dì per e persone chì anu persu i so amati in l'attaccu, parenti o amichi chì ùn anu micca cunfessu à Cristu. Parechji cristiani fundamentalisti è evangelichi sò cunvinti chì quellu chì mori senza avè cunfessu à Ghjesù Cristu, sia solu perchè ùn hà mai intesu parlà di Cristu in a so vita, andarà à l'infernu dopu a morte è duverà soffrenu turmenti indescrivibili quì - da a manu di Diu. quale sti stessi cristiani ironicamente riferite cum'è u Diu di l'amore, a grazia è a misericordia. "Diu ti ama", parechji di noi cristiani parenu dì, ma poi vene a stampa fine: "Se ùn dite micca una preghiera di penitenza basica prima di more, u mo Signore è Salvatore misericordioso vi turturaranu in l'eternità".

Bona nutizia

U Vangelu di Ghjesù Cristu hè una bona nutizia (euangélion grecu = bona nutizia, missaghju di salvezza), cù l'accentu nantu à u "bonu". Hè è rimane u più felice di tutti i messaghji, per assolutamente tutti. Non solu hè una bona nutizia per i pochi chì anu fattu a cunniscenza di Cristu prima di a morte; hè una bona nutizia per tutta a creazione - tutti l'esseri umani senza eccezzione, ancu quelli chì sò morti senza mai sente di Cristu.

Ghjesù Cristu hè u sacrifiziu di l'espiazione micca solu per i peccati di i cristiani, ma per quelli di u mondu sanu (1. Johannes 2,2). U Creatore hè ancu u Reconciliatore di a so creazione (Colossians 1,15-20). Sia a ghjente cunnosce sta verità prima di a so morte ùn dipende micca da u so cuntenutu di verità. Dipende solu da Ghjesù Cristu, micca da l'azzione umana o qualsiasi reazione umana.

Ghjesù dice: "Perchè Diu hà tantu amatu u mondu, chì hà datu u so Figliolu unigenitu, chì quellu chì crede in ellu ùn perisca, ma hà a vita eterna" (Ghjuvanni). 3,16, tutte e citazioni da a traduzzione di Luther rivista, edizione standard). Hè Diu chì hà amatu u mondu, è Diu chì hà datu u so Figliolu; è l'hà datu per riscattà ciò chì hà amatu - u mondu. Quellu chì crede in u Figliolu chì Diu hà mandatu entrerà in a vita eterna (megliu: "à a vita di l'età à vene").

Nisuna sillaba hè scritta quì chì sta credenza deve vene prima di a morte fisica. No: u versu dice chì i credenti "ùn periranu micca", è postu chì ancu i credenti murenu, deve esse ovvi chì "perisce" è "morte" ùn sò micca u stessu. A fede impedisce a ghjente di esse persu, ma micca di more. Parra di Ghjesù chì perisce quì, traduttu da u grecu apolumi, denota una morte spirituale, micca fisica. Hè da fà cù l'annihilazione finale, l'esterminazione, a sparizione senza traccia. Qualchidunu chì crede in Ghjesù ùn truverete micca un tali fini irrevocabile, ma entrerà in a vita (soe) di l'età à vene (aion).

Qualchidunu mureranu in a so vita, cum'è caminari di a terra, à a vita in l'età à vene, à a vita in u regnu. Ma rapprisentanu solu una piccula minurità di u "mondu" (kosmos) chì Diu hà tantu amatu chì hà mandatu u so Figliolu per salvà. E di u restu ? Stu versu ùn dice micca chì Diu ùn pò micca o ùn salverà micca quelli chì mori fisicamente senza avè cridutu.

U pensamentu chì a morte fisica impedirà una volta per sempre à Diu di salvà à qualchissia o di fà crede in Ghjesù Cristu hè una interpretazione umana; ùn ci hè nunda cusì in a Bibbia. Piuttostu, ci hè dettu: l'omu mori, è dopu vene u ghjudiziu (Ebrei 9,27). U ghjudice, vulemu sempre ricurdà, ringrazierà à Diu ùn sia altru chè Ghjesù, l'Agnellu di Diu mortu per i peccati di l'omu. Chì cambia tuttu.

Creatore è cunciliatore

Da induve vene l'idea chì Diu pò salvà solu i vivi, micca i morti ? Hè superatu a morte, nò ? Hè risuscitatu da i morti, nò ? Diu ùn odia u mondu; l'aima. Ùn hà micca creatu l'omu per l'infernu. Cristu hè ghjuntu à tempu per salvà u mondu, micca per ghjudicà (Ghjuvanni 3,17).

U 16 settembre, a dumenica dopu à l'attacchi, un maestru cristianu hà dettu davanti à a so classa di a scola dumenica : Diu hè perfettu in l'odiu cum'è in l'amore, chì spiega perchè ci hè un infernu cum'è u celu. U dualisimu (l'idea chì u bonu è u male sò duie forze opposte ugualmente forti in l'universu) hè una eresia. Ùn hà micca nutatu ch'ellu hè cambiatu u dualisimu in Diu, chì postula un Diu chì porta è incarna a tensione di l'odiu perfettu - l'amore perfettu?

Diu hè assolutamente ghjustu, è tutti i piccatori sò ghjudicati è cundannati, ma l'evangelu, a bona nova, ci inizia à u misteru chì Diu in Cristu hà accettatu stu peccatu è questu ghjudiziu in u nostru nome! Infatti, l'infernu hè reale è terribili. Mais c'est précisément ce terrible enfer réservé aux méchants que Jésus a souffert pour l'humanité (2. Corinti 5,21; Matteu 27,46; Galati 3,13).

Tutti l'esseri umani anu incurru à a pena di u peccatu (Rumani 6,23), ma Diu ci dà a vita eterna in Cristu (stessu versu). Hè per quessa chì si chjama grazia. In u capitulu precedente, Paulu a mette cusì: "Ma u rigalu ùn hè micca cum'è u peccatu. Perchè s'è per u peccatu di l'unu sò morti ["i parechji", vale à dì tutti, tutti; ùn ci hè nimu, ma l'iniquità di Adamu], quantu più a grazia è u rigalu di Diu era abbundante à parechji [di novu: tutti, assolutamente tutti] per grazia di un omu Ghjesù Cristu "(Rumani). 5,15).

Pàulu dice: Cum'è a nostra punizione di u peccatu hè severu, è hè assai severu (u verdict hè l'infernu), piglia sempre un postu in daretu à a gràzia è u rigalu di grazia in Cristu. In altri palori, a parolla di l'espiazione di Diu in Cristu hè incomparablemente più forte chì a so parolla di cundanna in Adam - unu hè completamente affucatu da l'altru ("quantu più"). Hè per quessa chì Paul pò 2. Corinti 5,19 dì: In Cristu "[Diu] hà cunciliatu u mondu [tutti, i 'assai' da i Rumani 5,15] avec lui-même et ne leur imputait plus leurs péchés..."

Riturnendu à l'amichi è à a famiglia di quelli chì sò morti senza prufessà a fede in Cristu, l'evangelu li offre una speranza, un incuragimentu in quantu à u destinu di i so cari defunti? Infatti, in l'Evangelu di Ghjuvanni, Ghjesù dice verbatim: "È eiu, quandu sò alzatu da a terra, attiraraghju tutti à mè" (Ghjuvanni 1).2,32). Hè una bona nutizia, a verità di u Vangelu. Ghjesù ùn hà micca stabilitu un calendariu, ma hà dichjaratu ch'ellu vulia attirà tutti, micca solu uni pochi chì anu sappiutu cunnoscelu prima di a so morte, ma assolutamente tutti.

Ùn hè maravigghiusu chì Paul hà scrittu à i cristiani in a cità di Colossae chì era "piacevule" à Diu, mente: "piacevule" chì per mezu di Cristu "hà riconciliatu tuttu cù ellu stessu, sia in terra sia in celu, facennu pace per via di u so sangue a croce" (Colossians 1,20). Hè una bona nutizia. È, cum'è Ghjesù dice, hè una bona nutizia per u mondu sanu, micca solu un numeru limitatu di l'eletti.

Pàulu vole chì i so lettori sapè chì questu Ghjesù, stu Figliolu di Diu risuscitatu da i morti, ùn hè micca solu un novu fundatore religiosu interessante cù uni pochi di pinsamenti teologichi novi. Paul li dice chì Ghjesù ùn hè altru ch'è u Creatore è Sustainer di tutte e cose (versi 16-17), è più di questu, chì hè u modu di Diu per mette in equilibriu tuttu ciò chì hè statu in u mondu da u principiu di a storia. s'hè sbagliatu (versettu 20) ! In Cristu - dice Paul - Diu face u passu ultimu versu cumpiendu tutte e prumesse fatte à Israele - prumetti chì un ghjornu, in un attu puru di grazia, perdonerà tutti i piccati, in modu cumpletu è universale, è fà tuttu novu (vede Atti 1).3,32-33; 3,20-21; Isaia 43,19; Rev 21,5; Rumani 8,19-21u).

Solu u Cristianu

"Ma a salvezza hè destinata solu à i cristiani", urlanu i fundamentalisti. Di sicuru chì hè vera. Ma quale sò "i cristiani"? Sò solu quelli chì parrot una preghiera standard di penitenza è cunversione? Sò solu quelli battizzati per immersione ? Sò solu quelli chì appartenenu à a "vera chjesa" ? Solu quelli chì ottennu l'assoluzione per mezu di un prete debitamente urdinatu ? Solu quelli chì anu cessatu di piccà ? (L'avete fattu? Ùn aghju micca.) Solu quelli chì venenu à cunnosce à Ghjesù prima di more ? O Ghjesù stessu - in e so mani perforate di u unghie chì Diu hà postu u ghjudiziu - infine decide di quale appartene à quelli chì mostra grazia ? È una volta ch'ellu ci hè: ellu, chì hà vintu a morte è chì pò dà a vita eterna cum'è un rigalu à quellu chì vole, decide quand'ellu fa crede à qualcunu, o avemu scuntrà, i difensori tutti sapienti di a vera religione, questu? decisione in u so locu?
Ogni cristianu hè diventatu in un certu puntu un cristianu, vale à dì, hè statu purtatu à a fede da u Spìritu Santu. A pusizioni fundamentalista, però, pari chì hè impussibile à Diu per fà crede una persona dopu a so morte. Ma aspetta - Ghjesù hè quellu chì risuscita i morti. È ellu hè quellu chì hè u sacrifiziu di l'espiazione, micca solu per i nostri peccati, ma per quelli di u mondu sanu (1. Johannes 2,2).

Grande gap

"Ma a paràbula di Làzaru", alcuni anu da ughjettà. "Abraamu ùn hà micca dettu chì trà u so latu è u latu di l'omu riccu era un gran goffu chì ùn pudia esse pontatu?" (Vede Luca 1).6,19-31.)

Ghjesù ùn vulia micca chì sta paràbula sia cumpresa cum'è una descrizzione fotografica di a vita dopu a morte. Quanti cristiani discrive u celu cum'è "u pettu d'Abramu", un locu induve Ghjesù ùn hè micca vistu? A paràbula hè un missaghju à a classa privilegiata di u Ghjudaismu di u primu seculu, micca un ritrattu di a vita dopu a risurrezzione. Prima di leghje più di ciò chì Ghjesù hà messu, paragunemu ciò chì Paul hà dettu in Rumani 11,32 scrive.

L'omu riccu in a paràbula hè sempre senza pentimentu. Si vede sempre cum'è superiore in gradu è classe à Làzaru. Ellu vede sempre in Làzaru solu quellu chì hè quì per serve. Forse hè ragiunate di suppone chì era l'incredulità cuntinuata di l'omu riccu chì hà fattu l'abissu cusì insuperable, micca una necessità còsmica arbitraria. Ricurdemu: Ghjesù stessu, è solu ellu, chjude u golfu altrimenti unbridgeable da a nostra cundizione peccaminosa à a cunciliazione cù Diu. Ghjesù sottolinea stu puntu, sta dichjarazione di a parabola - chì a salvezza vene solu per a fede in ellu - quand'ellu dice: "S'elli ùn sentenu micca Mosè è i prufeti, ùn saranu micca cunvinti ancu s'ellu si risuscita da i morti". Luca 16,31).

U scopu di Diu hè di guidà a ghjente à a salvezza, micca di tortu. Ghjesù hè un cunciliatore, è crede o micca, face un travagliu eccellente. Hè u Salvatore di u mondu (Ghjuvanni 3,17), micca u salvatore di una frazione di u mondu. "Per Diu hà cusì amatu u mondu" (verse 16) - è micca solu un omu in mille. Diu hà modi, è i so modi sò più altu ch'è i nostri modi.

In u Sermone nantu à a muntagna, Ghjesù dice: "Amate i vostri nemici" (Matteu 5,43). Hè sicuru d'assume chì hà amatu i so nemichi. O duverebbe crede chì Ghjesù odia i so nemichi, ma esige chì l'amemu, è chì u so odiu spiega l'esistenza di l'infernu ? Saria assai assurdu. Ghjesù ci chjama à amà i nostri nemici perchè ellu ancu pussede. "Patre, pardunalli; perchè ùn sanu micca ciò ch'elli facenu!» era a so intercessione per quelli chì u crucifissu (Luca 23,34).

Certamente, quelli chì ricusanu a grazia di Ghjesù ancu dopu avè sappiutu chì, à a fine, cuglieranu i frutti di a so stupidità. Per e persone chì ricusanu di vene à a Cena di l'Agnellu, ùn ci hè altru locu chè a bughjura assoluta (una di l'espressioni figurative chì Ghjesù hà utilizatu per discrìviri u statu di alienazione da Diu, chì hè luntanu da Diu; vede Matteu 2).2,13; 25,30).

Misericordia per tutti

in Rumani (11,32) Pàulu face a dichjarazione maravigghiusa: "Perchè Diu hà inclusu tutti in a disubbidienza, per pudè avè pietà di tutti." In fattu, a parolla greca originale significa tutti, micca alcuni, ma tutti. Tutti sò peccatori, è in Cristu tutti sò mostratu misericòrdia - s'ellu piace o micca; s'elli accettanu o micca; s'ellu si sapi prima di more o micca.

Cosa si pò dì di più di sta rivelazione chè ciò chì Paul dice in i prossimi versi: "O a prufundità di e ricchezze sia di a saviezza è di a cunniscenza di Diu! Quantu sò incomprensibili i so ghjudizii è inscrutable i so modi ! Perchè "quale hà cunnisciutu a mente di u Signore, o quale era u so cunsigliu?" O "chì li hà datu qualcosa prima chì Diu hà da ricumpensallu?" Perchè da ellu è per ellu è per ellu sò tutte e cose. Gloria sia à ellu per sempre ! Amen » (versi 33-36).

Iè, i so modi parevenu cusì insondabili chì assai di noi cristiani simpricimenti ùn ponu micca crede chì l'evangelu pò esse cusì bonu. E certi di noi pare di cunnosce i pinsamenti di Diu cusì bè chì simu simplici chì qualchissia chì ùn hè micca cristianu à a morte va direttamente à l'infernu. Paulu, invece, vole fà chjaru chì l'estensione indescrivibile di grazia divina hè simpricamente incomprensibile per noi - un segretu chì hè revelatu solu in Cristu: In Cristu Diu hà fattu qualcosa chì supera l'orizzonte umanu di a cunniscenza in tuttu u celu.

In a so lettera à i cristiani in Efesu, Paul ci dice chì Diu hà intesu questu da u principiu (Efesini 1,9-10). Era u mutivu sottostante per a chjama di Abraham, per l'elezzione d'Israele è David, per i patti (3,5-6). Diu salva ancu i "stranieri" è i non-Israelites (2,12). Salvà ancu i gattivi (Rumani 5,6). Littiralmente attira tutti à ellu (Ghjuvanni 12,32). In tutta a storia mundiale, u Figliolu di Diu hà travagliatu "in u fondu" da u principiu, facendu u so travagliu di redenzione di cuncilià tutte e cose cù Diu (Colossians). 1,15-20). A gràzia di Diu hà a so propria logica, una logica chì spessu pare illogica à e persone di mente religiosa.

L'unicu modu per a salvezza

In corta: Ghjesù hè l'unicu modu per a salvezza, è attrae assolutamente tutti à ellu - à a so manera, in u so tempu. Saria d'utile per chjarificà u fattu, chì l'intellettu umanu ùn pò micca capisce: unu ùn pò esse in ogni locu in l'universu ma in Cristu, perchè, cum'è Paul dice, ùn ci hè nunda chì ùn hè micca creatu da ellu è ùn esiste micca in ellu ( Colossesi 1,15-17). E persone chì in fine u ricusanu u facenu malgradu u so amore; micca Ghjesù li rifiuta (ùn hè micca - li ama, hè mortu per elli è li pardunò), ma u rifiutanu.

CS Lewis l'hà dettu cusì: "In fine, ci sò solu dui tipi di persone: quelli chì dicenu à Diu "A to vuluntà sia fatta" è quelli à quale Diu dice "A to vuluntà sia fatta" à a fine. Quelli chì sò in l'infernu anu sceltu stu destinu per elli. Senza questa autodeterminazione ùn ci puderia micca esse l'infernu. Nisuna anima chì cerca sinceramente è coerentemente a gioia fallerà. Quellu chì cerca truverà. À quellu chì batte serà apertu » (U Gran Divorziu, capitulu 9). (1)

Eroi in infernu?

Quandu aghju dettu à i cristiani di u significatu di 11. Quandu aghju intesu a pridicazione di settembre, mi ricurdò di l'eroici pompieri è pulizie chì sacrificanu a so vita per pruvà à salvà a ghjente da u World Trade Center ardente. Cumu hè d'accordu questu: chì i cristiani chjamanu questi salvatori eroi è applaudiscenu u so curagiu di sacrificà, ma di l'altra banda dichjaranu chì, s'ellu ùn anu micca professatu Cristu prima di a so morte, avà seranu turmentati in l'infernu?

L'evangelu dichjara chì ci hè una speranza per tutti quelli chì sò morti in u World Trade Center senza prima professà Cristu. U Signore risuscitatu hè quellu chì scontranu dopu a morte, è ellu hè u ghjudice - ellu, cù i buchi di unghie in e so mani - eternamente prontu à abbraccià è riceve tutte e so criature chì venenu à ellu. Iddu li pardunò prima ch'elli nascenu ancu (Efesini 1,4; Rumani 5,6 è 10). Sta parte hè fatta, ancu per noi chì credi avà. Quelli chì stanu davanti à Ghjesù avà solu à mette e so curone davanti à u tronu è accettà u so rigalu. Qualchidunu pò micca fà. Forsi sò cusì arradicati in l'amore di sè stessu è l'odiu di l'altri chì vederanu u Signore risuscitatu cum'è u so nemicu. Questu hè più cà una vergogna, hè una catastrofa di proporzioni cosmiche perchè ùn hè micca u vostru archenemicu. Perchè ellu l'ama, in ogni modu. Perchè ellu vole cullà in i so braccia cum'è una ghjallina i so pulcini, s'ellu li lascianu solu.

Ma avemu permessu - se avemu Rumani 14,11 è Filippesi 2,10 crede - assume chì a maiò parte di e persone chì sò morti in quellu attaccu terrorista si precipiteranu cun gioia in i braccia di Ghjesù "cum'è i zitelli in i braccia di i so genitori".

Ghjesù salva

"Ghjesù salva", scrive i cristiani nantu à i so poster è stickers. Hè currettu. Ellu face. È hè u principiante è u perfezionatore di a salvezza, hè l'urìgine è u scopu di tuttu ciò chì hè creatu, di tutti i criaturi, ancu i morti. Diu ùn hà mandatu u so Figliolu in u mondu per ghjudicà u mondu, dice Ghjesù. L'hà mandatu per salvà u mondu (Ghjuvanni 3,16-17u).

Indipendentemente da ciò chì certi puderanu dì, Diu vole salvà tutte e persone senza eccezzioni (1. Timoteu 2,4; 2. Petru 3,9), micca solu uni pochi. E chì altru avete bisognu di sapè - ùn rinuncia mai. Ùn ferma mai d'amare. Ùn mai cessà di esse ciò chì era, hè è sempre serà per e persone - u so creatore è cunciliatore. Nimu cade à traversu a maglia. Nimu hè statu fattu per andà in l'infernu. Qualchissia deve andà in l'infernu - in u picculu, senza significatu, scuru angulu di nulla di u regnu di l'eternità - hè solu perchè ellu ricusa obstinamente di accettà a grazia chì Diu hà in riserva per ellu. È micca perchè Diu l'odia (ùn l'hà micca). Micca perchè Diu hè vindicativu (Ùn hè micca). Ma perchè ellu 1) odia u regnu di Diu è turna a so gràzia, è 2) perchè Diu ùn vole micca spoil a gioia di l'altri.

Missaghju pusitivu

U Vangelu hè un missaghju di speranza per assolutamente tutti. I ministri cristiani ùn anu micca aduprà e minacce di l'infernu per furzà a ghjente à cunvertisce à Cristu. Pudete solu dì a verità, a bona nutizia: "Diu ti ama. Ùn hè micca arrabbiatu cun voi. Ghjesù hè mortu per voi perchè site un peccatore, è Diu ti ama tantu chì ti hà salvatu da tuttu ciò chì ti distrugge. Allora perchè vo vulete cuntinuà à campà cum'è ùn ci hè nunda, ma u mondu periculosu, crudele, imprevisible è senza perdona chì avete ? Perchè ùn vene micca è cumincià à sperimentà l'amore di Diu è tastà e benedizioni di u so regnu? Dighjà appartene à ellu. Hà digià servitu a vostra pena di peccatu. Trasformerà u vostru dulore in gioia. Vi darà a pace interna cum'è ùn avete mai cunnisciutu. Ellu darà sensu è direzzione à a vostra vita. Vi aiuterà à migliurà e vostre rilazioni. Vi darà riposu. fiducia in ellu Ellu vi aspetta".

U missaghju hè cusì bellu chì littiralmente sguassate fora di noi. In Rumani 5,10Paul scrive: "Perchè, quandu eramu ancu nemichi, eramu cunciliati à Diu per via di a morte di u so Figliolu, quantu più seremu salvati per via di a so vita avà chì avemu statu cunciliatu". Micca solu questu, ma ancu ci vantamu in Diu per mezu di u nostru Signore Ghjesù Cristu, per mezu di quale avemu avà ricevutu l'espiazione ".

L'ultimu in speranza! L'ultimu in grazia! Nantu à a morte di Cristu Diu cuncilia i so nemici è attraversu a vita di Cristu li salva. Ùn hè surprisazione chì pudemu vantà di Diu per mezu di u nostru Signore Ghjesù Cristu - attraversu ellu simu digià parte di ciò chì dicemu à altre persone. Ùn devenu cuntinuà à campà cum'è s'ellu ùn ci fussinu postu nant'à a tavola di Diu; li hà digià cunciliatu, ponu andà in casa, ponu andà in casa.

Cristu salva i peccatori. Quissa hè daveru una bona nutizia. U megliu chì l'omu pò esse sempre intesu.

di J. Michael Feazell


in pdfMisericordia per tutti