A fede in Diu

116 crede in Diu

A fede in Diu hè un rigalu di Diu, arradicatu in u so Figliolu incarnatu è illuminatu da a so parolla eterna per mezu di a tistimunianza di u Spìritu Santu in l'Scrittura. A fede in Diu rende i cori è e menti umani ricettivi à u rigalu di grazia di Diu, a salvezza. Per mezu di Ghjesù Cristu è u Spìritu Santu, a fede ci permette di esse cumunicatu spiritualmente è di esse fideli à Diu, u nostru Babbu. Ghjesù Cristu hè l'autore è u finitore di a nostra fede, è per via di a fede, micca di l'opere, ottenemu a salvezza per grazia. (Efesini 2,8; Atti 15,9; 14,27; Rumani 12,3; Ghjuvanni 1,1.4; Atti di l'Apòstuli 3,16; Rumani 10,17; Ebrei 11,1; Rumani 5,1-2; 1,17; 3,21-28; 11,6; Efesini 3,12; 1. Corinti 2,5; Ebrei 12,2)

Rispondendu à Diu in fede

Diu hè grande è bonu. Diu usa u so putente putere per prumove a so prumessa d'amore è misericòrdia versu u so pòpulu. Hè amatu, amante, lento à l'ira, è riccu in grazia.

Hè bellu, ma cumu hè pertinente per noi? Chì sfarenza face in a nostra vita? Cumu rispondemu à un Diu chì hè allora sia potente è mansa? Rispunemu in almenu duie manere.

fiducia

Se ricanuscimu chì Diu hà tuttu u putere di fà tuttu ciò chì vole è chì Sempre usa stu putere per benedicà l'umanità, allora pudemu avè una fiducia assoluta chì simu in bona mani. Hà a capacità è u scopu dichjaratu di travaglià per a nostra salvezza tutte e cose, cumprese a nostra ribellione, u nostru odiu, è a nostra tradizione contru à ellu è contru l'altri. Hè completamente fiduciale - degnu di a nostra fiducia.

Quandu semu in mezzu di prucessi, malatie, soffrenza è ancu mori, pudemu esse fiducia chì Diu hè sempre cun noi, chì si preoccupa di noi è ch'ellu hà tuttu cuntrollu. Ùn pò micca esse cusì, è certamenti ci sentenu in cuntrollu, ma pudemu esse fiducia chì Diu ùn sarà micca sorpresu. Si pò girà ogni situazione, ogni disgrazia pè u nostru bonu.

Ùn avemu mai bisognu di dubbità l'amore di Diu per noi. "Ma Diu dimustra u so amore per noi in chì, mentre eramu peccatori, Cristu hè mortu per noi" (Rumani). 5,8). "Per questu sapemu l'amore, chì Ghjesù Cristu hà datu a so vita per noi" (1. Johannes 3,16). Pudemu cunfidendu u fattu chì Diu, chì ùn hà mancu risparmiatu u so Figliolu, ci darà per mezu di u so Figliolu tuttu ciò chì avemu bisognu per a felicità eterna.

Diu ùn hà mandatu à nimu: u Figliolu di Diu, indispensabile à Diu, divintò omu per pudè more per noi è risuscitarà da i morti (Ebrei). 2,14). Ùn eramu micca riscattati da u sangue di l'animali, micca da u sangue di una bona persona, ma da u sangue di u Diu chì divintò omu. Ogni volta chì pigliamu u sacramentu ci hè ricurdatu di stu livellu d'amore per noi. Pudemu esse cunfidenti chì ellu ci ama. Ellu
hà guadagnatu a nostra fiducia.

"Diu hè fidu", dice Paul, "chì ùn vi lasciarà micca tentazione fora di e vostre forze, ma face a tentazione finisce in una manera chì pudete suppurtà".1. Corinti 10,13). "Ma u Signore hè fidu; ellu vi rinfurzà è vi prutege da u male "(2. Tessalonicesi 3,3). Ancu quandu "semu infideli, ferma fideli" (2. Timoteu 2,13). Ùn cambierà micca a so mente di vulè noi, chjamà, graziosu à noi. "Attenemu fermu à a prufessione di a speranza è ùn vacillu; perchè hè fidelu quellu chì li hà prumessu " (Ebrei 10,23).

Hà un ingaghjamentu per noi, un allianza chì ci redimisce, di dà a vita eterna, di amassi per sempre. Ùn vole micca esse senza noi. Hè fiduciale, ma cumu si deve risponde à ellu? Sò preoccupatu? Avemu una lotta per esse degnu di u so amore? O avemu fiducia in ellu?

Ùn avemu mai bisognu di dubbità u putere di Diu. Questu hè mostratu in a risurrezzione di Ghjesù da i morti. Questu hè u Diu chì hà u putere nantu à a morte stessu, u putere nantu à tutti l'esseri chì hà creatu, u putere nantu à tutti l'altri putenzi (Colossians 2,15). Hà triunfatu nantu à tutte e cose da a croce, è questu hè tistimuniatu da a so risurrezzione. A morte ùn pudia tene à ellu perchè ellu hè u principe di a vita (Atti di l'Apòstuli 3,15).

U listessu putere chì hà risuscitatu Ghjesù da i morti ci darà a vita immortale (Rumani 8,11). Pudemu confià chì ellu hà u putere è u desideriu di cumpiendu tutte e so prumesse per noi. Pudemu confià in ellu in tutte e cose - è questu hè bonu perchè hè stupidu di fidà di qualcosa altru.

Falleremu da noi stessi. Per sè stessu, ancu u sole falla. L'unica speranza stà in un Diu chì hà più putere di u sole, più grande putenza cà l'universu, chì hè più fideli di u tempu è di u spaziu, chinu d'amore è di fedeltà à noi. Avemu questa speranza sicura in Ghjesù u nostru Salvadore.

Fede è fiducia

Tutti quelli chì credenu in Ghjesù Cristu seranu salvati (Atti 1 Sept.6,31). Ma chì significa crede in Ghjesù Cristu ? Ancu Satanassu crede chì Ghjesù hè u Cristu, u Figliolu di Diu. Ùn li piace micca, ma sà chì hè vera. Inoltre, Satanassu sapi chì Diu esiste è chì premia quelli chì u cercanu (Ebrei 11,6).

Allora chì hè a diffarenza trà e nostre credenze è e credenze di Satanassu? Parechji di noi cunnosci una risposta da Ghjacumu: a vera fede si mostra per mezu di l'azzione (Giacomo 2,18-19). Ciò chì facemu mostra ciò chì credemu veramente. U cumpurtamentu pò esse evidenza di crede ancu s'è certi persone ubbidiscenu per ragioni sbagliate. Ancu Satanassu opera sottu à e restrizioni imposte da Diu.

Allora chì hè a credenza, è cumu hè diversu da a credenza? Pensu chì a spiegazione più simplice hè chì a fede di salvezza hè a fiducia. Avemu fiducia in Diu per cura di noi, per fà u bè invece di u male, per dà a vita eterna. A fiducia hè di sapè chì Diu esiste, ch'ellu hè bonu, ch'ellu hà u putere di fà ciò ch'ellu vole, è cunfidendu chì ellu aduprà quellu putere per fà ciò chì hè megliu per noi. A fiducia significa una vuluntà di sottumette à ellu è esse disposti à ubbidisci à ellu - micca per paura, ma per amore. Se avemu fiducia in Diu, allora l'amemu.

A fiducia mostra in ciò chì facemu. Ma l'attuazione ùn hè micca fiducia è ùn crea micca fiducia - hè solu u risultatu di a fiducia. À u so core, a vera fede hè fiducia in Ghjesù Cristu.

Un rigalu da Diu

Da induve vene stu tipu di fiducia? U Populu ùn hè micca qualcosa chì pudemu purtà fora di noi stessi. Ùn pudemu micca parlà di questu o usà a logica umana per custruisce un casu punchy è solidu. Ùn averemu mai u tempu di trattà cun tutte l'ughjetti pussibuli, tutti l'argumenti filosofichi nantu à Diu. Ma simu custretti à fà una decisione ogni ghjornu: seremu fidu à Diu o no? Pruvà di mette a decisione nantu à u bruciatore hè una decisione in sè stessu - ùn avemu micca fiducia in ellu ancora.

Ogni cristianu hà in un puntu o un altru fattu una decisione di cunfidenza in Cristu. Per alcuni, era una decisione ben pensata. Per altri, era una decisione illogica presa per i ragiuni sbagliati - ma era definitamente a decisione ghjusta. Ùn pudemu micca fidà di nimu altru, mancu di noi stessi. Lasciati da noi stessi, sguassemu a nostra vita. Ùn pudemu micca fiducia in altre autorità umane. Per alcuni di noi, a fede era una scelta fatta da a disperazione - ùn aviamu nudda parte per andà, ma à Cristu (Ghjuvanni 6,68).

Hè normale chì a nostra cridenza iniziale sia una credenza immatura - un bonu postu per inizià, ma micca un bon postu per piantà. Avemu da cresce in a nostra fede. Cum'è un omu disse à Ghjesù:
"Credu; aiuta a mo incredulità" (Mark 9,24). I discìpuli stessi anu avutu qualchì dubbiu ancu dopu avè aduratu à Ghjesù risuscitatu8,17).

Allora da induve vene a fede ? Hè un rigalu di Diu. Efesini 2,8 ci dice chì a salvezza hè un rigalu di Diu, chì significa chì a fede chì porta à a salvezza deve esse ancu un rigalu.
In Atti 15,9 ci hè dettu chì Diu hà purificatu i cori di i credenti per a fede. Diu hà travagliatu in ella. Hè quellu chì "hà apertu a porta di a fede" (Atti 1 Cor4,27). Diu hà fattu perchè ellu hè quellu chì ci permette di crede.

Ùn avemu micca fiducia in Diu s'ellu ùn ci hà micca datu a capacità di cunfidassi in ellu. L'omu sò stati troppu currutti da u peccatu per crede o fidà di Diu di a so propria forza o saviezza. Hè per quessa chì a fede ùn hè micca un "travagliu" chì ci qualifica per a salvezza. Ùn guadagnemu micca a gloria qualificà - a fede hè solu accettà u rigalu, esse ringraziatu per u rigalu. Diu ci dà a capacità di riceve u rigalu, di gode di u rigalu.

Affidabile

Diu hà una bona ragione per crede noi perchè ci hè qualchissia chì hè totalment fiduciale per crede in è esse salvatu da ellu. A fede chì ci dà hè basatu annantu à u so figliolu, chì hè diventatu carne per a nostra salvezza. Avemu un bon raggiuni per avè a fede, perchè avemu un salvatore chì hà compru salvezza per noi. Hà fattu tuttu ciò chì hè necessariu, una volta per sempre, firmatu, sigillatu è speditu. A nostra fede hà un fundamentu fermu: Ghjesù Cristu.

Ghjesù hè u principiante è u finitu di a fede (Ebrei 12,2), ma ùn faci micca u travagliu solu. Ghjesù face solu ciò chì u Babbu vole è travaglia in i nostri cori per mezu di u Spìritu Santu. U Spìritu Santu ci insegna, ci cundanna, è ci dà a fede4,26; 15,26; 16,10).

Par a parolla

Cumu Diu (u Babbu, u Figliolu è u Spìritu Santu) ci dà a fede? Di solitu passa à traversu u sermone. "Allora a fede vene da sente, ma sente da a parolla di Cristu" (Rumani 10,17). U sermone hè in a parolla scritta di Diu, a Bibbia, è hè in a parolla parlata di Diu, sia in un sermone in a chjesa, sia in un tistimunianza simplice di una persona à l'altru.

A Parolla di l'Evangelu ci parla di Ghjesù, di a Parola di Diu, è u Spìritu Santu usa quella Parolla per illuminà è in qualchì modu ci permette di impegnà in quella Parola. Questu hè qualchì volta riferitu cum'è "tistimone di u Spìritu Santu", ma ùn hè micca cum'è un tistimone di tribunale chì pudemu dumandà.

Hè più simili à un switch internu chì hè cambiatu è chì ci permette di accettà e boni nutizie chì sò pridicate. Se sente bè; ancu sè pudemu ancu avè e dumande, credemu chì pudemu campà per stu messagiu. Pudemu custruisce a nostra vita nantu à questu, pudemu piglià decisioni basatu nantu à questu. Ha sensu. Hè a megliu scelta pussibule. Diu ci duna a capacità di cunfiderà in ellu. Ci duna ancu a capacità di cultivà in fede. U depositu di fede hè una semente chì cresce. Empowers e permette i nostri menti è emozioni à capisce più è più di u Vangelu. Ellu ci aiuta à capisce di più in più circa Diu, rivendendu si à noi per mezu di Ghjesù Cristu. Per aduprà una stampa di l'Anticu Testamentu, cuminciamu à camminà cun Diu. Vivemu in ellu, pensemu in ellu, credemu in ellu.

Zweifel

Ma a maiò parte di i cristiani luttanu cù a so fede à volte. A nostra crescita ùn hè micca sempre liscia è constante - passa per teste e dumande. Per certi, ci sò dubbii à causa di una tragedia o di un suffrimentu seriu. Per altri, hè a prosperità o i tempi boni chì subliminalmente pruvate a fiducia in e cose materiale di più cà Diu. Parechji di noi affruntà i dui tippi di sfide à a nostra fede.

E povere persone anu spessu una fede più forte chè e persone ricche. E persone chì sò perseguitate da prucessi custanti sanu chì ùn anu più speranza, ma Diu, chì ùn anu più scelta cà di confidallu. E statistiche mostranu chì e persone povere danu à a Chjesa un percentuale più altu di i so rivenuti chè i ricchi. Sembra chì e so credenze (ancu se micca perfette) sò più persistenti.

U più grande nemicu di a fede, pari, hè quandu tuttu va bene. E persone sò tentati à crede chì era per forza di a so intelligenza chì anu rializatu tantu. Perdenu a so attitudine infantil à a dependenza di Diu. A fiducia di ciò ch'elli anu invece di Diu.

E persone povere sò in una situazione megliu per amparà chì a vita nantu à stu pianeta hè piena di dumande è chì Diu hè ciò chì hè u menu interrugatu. Fidu in ellu perchè tuttu hè statu dimustratu per esse affidabile. I soldi, a salute è l'amichi - tutti sò volatili. Ùn pudemu micca invintà nantu à elli.

Solu Diu pò esse affidatu, ma ancu s'ellu hè u casu, ùn avemu micca sempre a prova chì vulemu avè. Allora avemu da fidà di ellu. Cum'è Ghjobbu hà dettu: Ancu s'ellu mi tomba, aghju fiducia in ellu3,15). Solu ellu offre a speranza per a vita eterna. Solu ellu offre a speranza chì a vita hà un significatu o un scopu.

Parte di a crescita

Tuttavia, certi volte noi battenu cù i dubbii. Hè solu una parte di u prucessu di cresce a fede per amparà à fidàvi di Diu più in a vita. Avemu vede l'opzioni chì stanu avanti, è di novu sceglimu Diu cum'è a megliu suluzione.

Cum'è Blaise Pascal hà dettu seculi fà, ancu s'è no cridimu per alcuna altra ragione, almenu duvemu crede perchè Diu hè a migliore scumessa. Se u seguitemu è ùn esiste micca, allora ùn avemu mancatu nunda. Ma se ùn li seguitemu è ellu esiste, avemu persu tuttu. Dunque ùn avemu nunda di perde ma tuttu da guadagnà se credimu in Diu vivendu è pensendu chì Ellu hè a realtà più sicura di l'universu.

Questu ùn significa micca chì avemu da capisce tuttu. Innò, ùn avemu mai capisce tuttu. A fede significa fiducia in Diu, ancu s'ellu ùn avemu micca sempre capitu. Pudemu aduràlu ancu quandu avemu dubbitu8,17). A salvezza ùn hè micca una cumpetizione di intelligenza. A credenza chì ci salva ùn vene micca da argumenti filusòfichi chì anu una risposta à ogni dubbitu. A fede vene da Diu. S'è avemu cunfidendu à sapè a risposta à ogni quistione, allora ùn avemu micca cunfidendu à Diu.

L'unica ragione per a quale pudemu esse in u regnu di Diu hè per grazia, per fede in u nostru Salvatore Ghjesù Cristu. Quandu contemu nantu à a nostra ubbidienza, ci basemu nantu à qualcosa di male, qualcosa di pocu affidabile. Avemu bisognu di riformà a nostra fede versu Cristu (permettendu à Diu di riformà a nostra fede) è versu ellu solu. E lege, ancu e bone leggi, ùn ponu micca esse a basa di a nostra salvezza. L'ubbidienza ancu à i novi cumandamenti di l'allianza ùn pò micca esse a fonte di a nostra sicurezza. Solu Cristu hè fiduciale.

Cumu crescemu in a maturità spirituale, diventemu spessu più conscienti di i nostri peccati è di a peccata. Cunniscemu quante volte siamu di Diu, è chì ci pò ancu fà ci dubbire chì Diu avissi davveru veramente mandà u Figliolu à morire per e persone currutte cume noi.

U dubbitu, quantunque grande pò esse, ci hà da guidà à ritornu à una fede più grande in Cristu, perchè solu in ellu avemu una chance à tutti. Ùn ci hè altru locu per vultassi. In e so parolle è l'azzioni, vedemu chì sapia esattamente quantu corruviti eramu prima ch'ellu venisse à morre per i nostri peccati. Cume megliu ci vediamo, più vediamo a necessità di rinunciare à a grazia di Diu. Ellu solu hè bonu per salvà da noi stessi, è solu ellu ci hà da liberà da i nostri dubbii.

Cumunità

Ghjè à traversu a cridenza chì avemu una relazione fruttiva cù Diu. Ghjè à traversu a cridenza chì pregemu, a credenza chì noi veneriamu, a credenza chì sintemu e so parole in i sermoni è in a cumunità. A fede ci permette di participà à a cummunione cù u Babbu, u Figliolu è u Spìritu Santu. Per mezu di a fede, simu capaci di sprimà a nostra lealtà à Diu, per mezu di u nostru Salvatore Ghjesù Cristu, per mezu di u Spìritu Santu chì travaglia in i nostri cori.

Hè per mezu di a cridenza chì pudemu amà altre persone. La fede ci libera da u timore di ridicule è di rifiutà. Pudemu amà l'altri senza preoccupassi di ciò chì ci faranu perchè noi fiducia in Cristu per ricumpensà generosamente. Cridendu in Diu pudemu esse generoso per l'altri.

Cridendu in Diu, pudemu mette ellu prima in a nostra vita. Se cridimu chì Diu hè bonu cum'ellu dice, ci valoremu sopra à tuttu è simu disposti à fà i sacrifici chì Ellu ci dumanda. Averemu in fiducia di ellu, è ghjè da a creda chì speriamu e gioie di salvezza. A vita cristiana hè una questione di fiducia in Diu da u principiu à a fine.

Ghjiseppu Tkach


in pdfA fede in Diu