Ascensione è ritornu di Cristu

In l'Atti di l'Apòstuli 1,9 Ci hè dettu: "E quandu ellu avia dettu questu, era visibilmente alzatu, è una nuvola l'hà alluntanatu da i so ochji. "Una quistione simplice chì mi sorge: Perchè?

Perchè Ghjesù era cullatu in celu in questu modu?

Bevor wir aber auf diese Frage zurückkommen, wollen wir uns den folgenden drei Versen zuwenden: Und während sie dem entschwindenden Heiland noch nachschauten, tauchten neben ihnen zwei weiss gekleidete Männer auf: „Ihr Männer von Galiläa“, sagten sie, „was steht ihr da und seht zum Himmel? Dieser Jesus, der von euch weg gen Himmel aufgenommen wurde, wird so wiederkommen, wie ihr ihn habt gen Himmel fahren sehen. Dann kehrten sie nach Jerusalem zurück von dem Berg, der heisst Ölberg und liegt nahe bei Jerusalem, einen Sabbatweg entfernt“ (Apostelgeschichte 1,10-12u).

Ci hè dui punti basi in questu passaghju - Ghjesù scappa à u celu è questu vultarà in novu. Tutti dui punti sò di grande impurtanza in a fede cristiana, è i dui sò ancu parte di u Credu di l'Apostuli Prima di tuttu, Ghjesù hà cullatu in celu. In questu cuntestu, u celu di Cristu hè citatu cumunemente, una festa chì hè celebrata ogni ghjovi 40 ghjorni dopu a Pasqua.

Stu passaghju ancu indetta chì Ghjesù vultarà - hà da vultà in u stessu modu chì ascende à u celu. In u mo capitu, questu ultimu puntu indetta a raghjoni perchè Ghjesù andava in celu visibule per tutti - in questu modu hè stata enfatizata chì avarà ritornu ugualmente visibile per tutti.

Averia statu faciule per ellu solu fà sapè à i so discìpuli di vultà à u so babbu è di vultà in terra un ghjornu - duverebbe semplicemente sparitu, cum'è in altre occasione, ma sta volta senza esse vistu di novu . Ùn sò micca sapendu alcuna altra ragione teologica di a so visibile flottante in u celu. Ellu vulia mandà un messagiu à i so discìpuli è per mezu à noi à noi, vulia trasmette un certu missaghju.

À sparisce visibilmente per tutti, Ghjesù hà fattu chjaru ch'ellu ùn era micca andatu da a terra sola, ma era sedutu à a diritta di u babbu in u celu per stà per noi cum'è l'eternu santu sacerdote. Cum'è un autore a pusò, Ghjesù hè "u nostru omu in celu". Avemu un qualchissia in u regnu di i celi chì capisce quale noi sò, chì cunnosce i nostri punti debuli è bisogni, perchè ellu stessu hè umanu. Ancu in celu, hè sempre umanu è Diu, cum'ellu era.
 
Ancu dopu a so ascensione, a Scrittura a chjama di una persona. Quandu Paulu predicava à l'Atenei annantu à Areopagus, disse chì Diu ghjudicà u mondu à traversu una persona chì avia sceltu, è chì quella persona era Ghjesù Cristu. È quand'ellu hà scrittu Timoteu, si ne parlava di l'omu Cristu Ghjesù. Hè umanu è ancu cusì fisicu. Hà risuscitatu da i morti fisicamenti è hè ascendutu à u celu. Cosa ci porta à a quistione di induve hè esattamente quellu corpu? Cumu un Diu omnipresente, chì ùn hè micca sottumessu à limiti spaziali o materiali, pò esiste à u stessu tempu fisicamente in un certu locu?

U corpu di Ghjesù flottò in qualchì locu in u spaziu? Ùn capiscu micca. Ùn ne so micca cume Ghjesù puderia camminà per e porte chjuse o alzà contru à a lege di gravità. Ovviamente, e leggi fisiche ùn si applicanu micca à Ghjesù Cristu. Ancu sè esiste in u corpu, ùn hè micca sottumessu à i limiti chì sò generalmente particulari di a corporealità. Chì mancu ùn risponde à a quistione di l'esistenza locale di u corpu di Cristu, ma ùn deve micca esse a nostra primura preoccupazione, nò?

Avemu bisognu di sapè chì Ghjesù hè in celu, ma micca induve esattamente. Hè più impurtante per noi di cunnosce circa u corpu spirituale di Cristu, cumu Ghjesù hè attualmente travaglia in terra in a cumunità chiesa. È u face per mezu di u Spìritu Santu.

Cù a so risurrezzione fisica, Ghjesù hà datu un segnu visibile chì ellu continuaria à esistene cum'è persona cum'è un diu. Cù questu simu sicuri chì, cum'è un gran prete, capisce i nostri punti debuli, cum'è dice in a lettera à l'ebbrei. Cù l'Ascensione visibile per tutti, una cosa diventa chjara: Ghjesù ùn hè micca sparitu solu - piuttostu cà u nostru gran prete, avvucatu è mediadoru, solu cuntinua u so travagliu spirituale in un modu diversu.

Un altru mutivu

Veju un altru mutivu perchè Ghjesù hà ascendutu à u celu fisicamente è per tutti per vede. Cù Ghjuvanni 16,7 si dice chì Ghjesù hà dettu à i so discìpuli : "Hè bè per voi chì mi ne vai. Perchè s'ellu ùn ne và micca, u Consolatore ùn vene micca à tè. Ma s'e mi vanu, u mandu à tè. "

Ùn sò micca sapete perchè, ma evidentemente l'Ascensione di Ghjesù avia precedutu à Pentecoste. E quandu i discepuli anu vistu à Ghjesù cullà in u celu, eranu sicuri chì u Spìritu Santu prumessu veneria.

Dunque ùn ci era tristezza, almenu nunda di u generu hè citatu in u libru di Atti. Un ùn era micca preoccupatu da u fattu chì i boni vechji ghjorni passati cù u prisente corpu Ghjesù eranu una cosa di u passatu. U tempu passatu ùn era ancu idealizatu. Piuttostu, si ne vedeva felice in u futuru, chì prumesse di portà e cose ancu più impurtanti, cum'è Ghjesù avia prumessu.

Verfolgen wir die Apostelgeschichte weiter, so lesen wir von einem aufgeregten Treiben unter den 120 Glaubensbrüdern. Sie waren zusammengekommen, um zu beten und die vor ihnen liegende Arbeit zu planen. Sie wussten, dass sie einen Auftrag zu erfüllen hatten, und deshalb wählten sie einen Apostel, der an Judas’ Stelle treten sollte. Ihnen war bekannt, dass sie stellvertretend für das neue Israel, dessen Grund Gott legte, 12 Apostel sein mussten. Sie hatten sich zu einer gemeinsamen Besprechung getroffen; denn es lag ja durchaus einiges zu entscheiden vor.

Ghjesù avia digià urdinatu à andà in tuttu u mondu cum'è i so testimoni. Tuttu ciò chì avianu da fà, cum'è Ghjesù avia cumandatu, era di aspittà in Ghjerusalemme pè a cuncessione di u putere spirituale, per riceve u cunfortu prumessu.

Cusì l'Ascensione di Ghjesù hè stata cum'è un tamburinu drammaticu, un mumentu di tensione in anticipazione di a scintilla iniziale chì l'apòstuli anu da catapultà in sfere sempre più impurtanti di u so ministeru. Cum'è Ghjesù li avia promessi, in virtù di u Spìritu Santu duverianu fà cose ancu più impurtanti ch'è u Signore stessu. È l'ascensione di Ghjesù visibule per tutti, in verità, prumesse chì cose più impurtanti avissiru a succede.

Ghjesù hà chjamatu u Spìritu Santu "un altru cunsolatore" (Ghjuvanni 14,16); im Griechischen gibt es nun zwei unterschiedliche Begriffe für „andern“. Der eine bezeichnet etwas Ähnliches, der andere etwas Unterschiedliches; Jesus meinte offenkundig etwas Ähnliches. Der Heilige Geist ist Jesus ähnlich. Er repräsentiert eine persönliche Präsenz Gottes, nicht allein eine übernatürliche Macht. Der Heilige Geist lebt, lehrt und spricht; er trifft Entscheidungen. Er ist eine Person, eine göttliche Person, und als solche Teil des einen Gottes.

U Spìritu Santu hè cusì simile à Ghjesù chì pudemu ancu dì chì Ghjesù vive in noi, vive in a comunità chjesa. Ghjesù hà dettu ch'ellu vene è stà cun i credenti - inerenti à elli - è chì a face in a forma di u Spìritu Santu. Dunque, Ghjesù si n'andò, ma ùn ci hà lasciatu à noi stessi, si ne torna in noi per mezu di u Spiritu Santu inherente.

Ma hè ancu vultà in corpu è visibule per tutti, è crede chì questu era u mutivu principale di a so ascensione in a stessa forma. Ùn suppunemu micca di pensà chì Ghjesù hè digià quì nantu à a terra in forma di u Spìritu Santu è hà dunque digià vultatu, cusì chì oltre ciò chì avemu digià, ùn ci hè nunda più da aspittà.

Innò, Ghjesù fa chjaru chì u so ritornu ùn hè micca qualcosa di sicretu, invisibile. Serà chjaru cum’è u sole di u ghjornu, chjaru cum’è l’alzamentu di u sole. Serà visibile per tutti, cum'è u so ghjornu di l'Ascensione era visibile per tutti nant'à u Monte di Olivi quasi 2000 anni fà.

Questu ci dà una speranza chì pudemu aspittà più di ciò chì avemu avà. Semu stavu vistu assai debule. Ricunniscimu i nostri punti debuli, quellu di a nostra chjesa è quellu di a Christendom in generale. Semu certu legati da a speranza chì e cose cambieranu per megliu, è Cristu ci assicura chì intervenerà dramaticamente per dà à u regnu di Diu un impetu di proporzioni senza precedente.
 
Ùn lasciarà micca e cose cume sò. Ellu vultarà ghjustu cum'è i so discìpuli l'anu vistu scappà à u celu - corpore è visibile à tutti. Chì include ancu un ditagliu chì ùn avissi mancu à dà tanta impurtanza à: i nuvuli. A Bibbia prumette chì, appena à l'ascensione di u celu da una nuvola, Ghjesù vultarà, purtatu da nuvole. Ùn sò micca ciò chì u significatu più profundo hè in elli - simbolizanu l'angeli chì appariscenu inseme cun Cristu, ma si vedenu ancu in a so forma originale. Stu puntu hè certamente menu impurtante.

Per d 'altra banda, u ritornu drammaticu di Cristu stessu hè di impurtanza centrale: sarà accumpagnatu da lampi di luce, rumuri surdenti è fenomeni fenomenali di u sole è a luna, è ognunu serà capaci di testimuniallu. Serà indubbiabile. Nimu serà capace di dì chì hè accadutu in questu è quellu locu. Quandu Cristu torna, questu avvenimentu serà sentitu in ogni locu è nimu ùn a interrugerà.

È quandu si veni a chistu, avemu, comu Paul in u 1. Lettera à i Tessalonicesi, rapitu da u mondu, per scuntrà Cristu in l'aria. In questu cuntestu si parla di u rapture, è ùn si ferà micca in sicretu, ma in publicu, visibili à tutti; ognunu vi vede Cristu vultà in terra. È cusì avemu una parte in l'ascensione di Ghjesù, è ancu in a so crucifixion, sepultura è risurrezzione. Ancu noi ascenderemu à u celu per scuntrà u Signore chì torna, è allora ancu noi vulteremu in terra.

Fà a sfarenza?

Tuttavia, ùn sapemu micca quandu tuttu questu succede. Cambia qualcosa in quantu à u nostru modu di vita ? Si deve esse cusì. in u 1. Corinti è im 1. Truvemu spiegazioni pratiche nantu à questu in a lettera di Ghjuvanni. Hè ciò chì dice in u 1. Ghjuvanni 3,2-3 : « Cari, simu digià figlioli di Diu ; ma ùn hè ancu diventatu apparente ciò chì seremu. Ma sapemu chì quandu hè revelatu, seremu cusì; perchè u videremu cum'ellu hè. Et quiconque a une telle espérance en lui se purifie comme il est pur ».

Allora Ghjuvanni spiega chì i credenti ubbidiscenu à Diu; ùn vulemu micca vive una vita peccadora. A nostra cridenza chì Ghjesù riturnarà è chì seremu cum'è ellu hà implicazioni pratiche. Ne fa pruvà à lascià i nostri peccati. À u turnu ùn significa micca chì i nostri sforzi ci risparmià o chì i nostri cumportamenti sbagliati ci arruinanu; piuttostu, significa chì ùn circemu micca di peccà.

A seconda spiegazione biblica di questu pò esse truvata in 1. Corinti 15 à a fine di u capitulu di a risurrezzione. Dopu a so esposizione in quantu à u ritornu di Cristu è a nostra risurrezzione in l'immortalità, Paul dice in u versu 58: "Per quessa, i mo cari fratelli, siate fermi, fermi è sempre cresce in u travagliu di u Signore, sapendu chì u vostru travagliu ùn hè micca in vanu hè. in u Signore ".

Allora ci hè travagliu davanti à noi, cum'è davanti à i primi discepuli. A missione chì Ghjesù li hà datu à l'epica vale ancu per noi. Avemu un evangelu, un missaghju à predicà; è avemu datu u putere di u Spìritu Santu per vive finu à questu mandatu. Allora ci hè travagliu davanti à noi. Ùn avemu micca aspittà in l'aria stantendu u ritornu di Ghjesù. Inoltre, ùn avemu micca bisognu di cercà in l'Scrittura per sapè fà quandu serà questu, postu chì a Bibbia ci dice chjaramente chì ùn ci hè micca di noi di sapè. Invece, avemu a prumessa chì ellu vultarà, è chì duverebbe esse abbastanza per noi. Ci hè travagliu davanti à noi, è duvemu fà tuttu ciò chì pudemu per fà u travagliu di u Signore perchè sapemu chì questu travagliu ùn hè micca in vain.

di Michael Morrison


in pdfAscensione è ritornu di Cristu