Diu ci ama

728 Diu ci amaSapete chì a maiò parte di e persone chì crèdenu in Diu sò difficiuli di crede chì Diu li ama? A ghjente trova faciule d'imagine à Diu cum'è Creatore è Ghjudice, ma terribilmente difficiule di imaginà Diu cum'è Quellu chì li ama è si cura assai per elli. Ma a verità hè chì u nostru Diu infinitamente amante, creatore è perfettu ùn crea nunda chì hè contru à ellu stessu, chì hè in uppusizione à ellu stessu. Tuttu ciò chì Diu crea hè bonu, una manifestazione perfetta in l'universu di a so perfezione, creatività è amore. Induve truvamu u cuntrariu di questu - l'odiu, l'egoismu, l'avidità, u timore è l'ansietà - ùn hè micca perchè Diu hà fattu e cose cusì.

Chì ghjè u male, ma a perversione di ciò chì era uriginale bè ? Tuttu ciò chì Diu hà creatu, cumpresi noi umani, era assai bonu, ma hè l'abusu di a creazione chì genera u male. Esiste perchè abusemu di a bona libertà chì Diu ci hà datu per alluntanassi da Diu, a fonte di u nostru esse, invece di avvicinà più vicinu à ellu.

Chì significa per noi personalmente? Simply this: Diu ci hà criatu da a prufundità di u so amori altruista, da a so tenda illimitata di perfezione è da u so putere di creazione. Questu significa chì simu perfettamente sanu è boni, cum'è ellu ci hà creatu. Ma chì hè di i nostri prublemi, peccati è sbagli? Quessi sò tutti u risultatu di alluntanassi da u Diu chì ci hà fattu è sustene a nostra vita cum'è a fonte di u nostru esse.
Quandu avemu alluntanatu da Diu in a nostra propria direzzione, luntanu da u so amore è a bontà, ùn pudemu micca vede ciò chì ellu hè veramente. U vedemu cum'è un ghjudice temibile, qualcunu da teme, qualcunu chì aspetta per ferisceci o cercà vindetta di tuttu ciò chì avemu fattu. Ma Diu ùn hè micca cusì. Hè sempre bonu è ci ama sempre.

Ci vole à cunnoscelu, chì avemu a so pace, a so gioia, u so amore abbundante. U nostru Salvatore Ghjesù hè l'imaghjini di a natura di Diu, è porta tutte e cose cù a so Parolla putente (Ebrei 1,3). Ghjesù ci hà dimustratu chì Diu hè cun noi, chì ci ama, malgradu i nostri tentativi insane di scappà da ellu. U nostru Babbu Celeste brama per noi di pentimentu è vene in a so casa.

Ghjesù hà dettu una storia di dui figlioli. Unu di elli era cum'è tè è mè. Vuliu esse u centru di u so universu è creà u so mondu per ellu stessu. Per quessa, riclamò a mità di a so eredità è scappò u più luntanu ch'ellu pudia, campendu solu per piacè. Ma a so devozione per piacè ellu stessu è vive per ellu stessu ùn hà micca travagliatu. Più hà utilizatu i so soldi da l'eredità per ellu stessu, u peghju si sentia è u più miserable diventò.

Da a prufundità di a so vita trascurata, i so pinsamenti turnavanu à u babbu è à a casa. In un mumentu brevi è luminoso, hà capitu chì tuttu ciò chì vulia veramente, tuttu ciò chì hà veramente bisognu, tuttu ciò chì li facia sentu bè è felice si pudia truvà ghjustu in casa di u babbu. In a forza di quellu mumentu di a verità, in quellu mumentu cuntattu senza impedimentu cù u core di u babbu, si strappò da u porcu di porcu è cuminciò à andà in casa. Si cuntinueghja à dumandassi s'ellu u so babbu pigliarà ancu un stupidu è un perdente cum'ellu era diventatu.

Sapete u restu di a storia - hè in Luke 15. U so babbu ùn solu l'hà pigliatu di novu, u vitti vene quandu era ancu luntanu; avia aspittatu sinceramente u so figliolu prodigu. È curria à scuntràlu, à abbracciàlu, è à chjappà u listessu amore ch’ellu avia sempre avutu per ellu. A so gioia era cusì grande ch'ella avia da esse celebrata.

Ci era un altru fratellu, u maiò. Quellu chì stava cù u babbu è ùn scappava è ùn paria micca sguassate a so vita. Quandu stu fratellu hà intesu parlà di a celebrazione, era arrabbiatu è amaru versu u so fratellu è u babbu è ùn vulia micca andà in casa. Ma u babbu si n'andò ancu versu ellu, è da u listessu amori li parlava, è l'imparò cù u listessu amori infinitu cù u so figliolu viziosu.

U fratellu maiò hà finalmente vultatu è unisce à a celebrazione? Ghjesù ùn ci hà dettu chì. Ma a storia ci dice ciò chì tutti avemu bisognu di sapè - Diu ùn ferma mai d'amà. Ellu brama per noi di pentimentu è di vultà à ellu. Ùn hè mai una quistione s'ellu ci pardunerà, accettà è ci amarà perchè ellu hè Diu u nostru Babbu chì u so amore infinitu hè sempre u listessu.
Hè u tempu di piantà di scappà da Diu è vultà in casa à ellu? Diu ci hà fattu perfetti è sanu, una spressione maravigliosa in u so universu bellu, marcatu da u so amore è a creatività. È simu sempre. Tuttu ciò chì avemu da fà hè di pentimentu è ricunnisce cù u nostru Creatore, chì ci ama oghje cum'è ci hà amatu quandu ci hà chjamatu à l'esistenza.

di Ghjiseppu Tkach