Sapete chì a maiò parte di a ghjente chì crede in Diu trova difficiule di crede chì Diu li ama? E persone si trovanu facili l'imagine à Diu cum'è creatore è ghjudice, ma terribilmente difficili di vede à Diu cum'è quellu chì ama è cura di elli profondamente. Ma a verità hè chì u nostru Diu infinitamente amatore, creattivu è perfettu ùn crea qualcosa chì hè oppostu à ellu, chì hè in uppusizione cun ellu stessu. Tuttu ciò chì Diu crea hè bonu, una manifestazione perfetta in l'universu di a so perfezione, a creatività è l'amore. Induve ci truvamu u cuntrariu - odiu, egoismo, avidità, paura è paura - ùn hè micca perchè Diu l'ha creatu cusì.
Chì ghjè a male invece di a perversione per qualcosa chì era inizialmente bè? Tuttu ciò chì Diu hà creatu, ancu noi umani, era estremamente bonu, ma hè l'abusu di a creazione chì crea u male. Esiste perchè avemu aduprà a bona libertà chì Diu ci ha datu in modu sbagliatu per distaccià noi di Diu, a fonte di u nostru essere, piuttostu cà avvicinàci di Ellu.
Chì significa questu per noi personalmente? Simply this: Diu ci hà creatu fora di u fondu di u so amore altruista, da a so perfezione illimitata è u so putere creatore. Questu significa chì simu perfettamente sani è boni, cum'è ci hà creatu per noi. Ma chì ci sia di i nostri prublemi, peccati è sbagli? Eccu tutti sò u risultatu di u fattu chì avemu alluntanatu da Diu, chì vedemu sè stessu cum'è a fonte di u nostru esse invece di Diu chì ci hà fattu è priserve a nostra vita.
S'è avemu apartu di Diu è andemu in a nostra propria direzzione, luntanu da u so amore è a so battezza, ùn pudemu micca vede ciò chì Ellu hè veramente. U vedemu cum'è un ghjudice spaventosu, qualchissia chì averia da paura, qualchissia chì aspetta di ferisceci, o vindicà qualcosa di ciò chì avemu fattu. Ma Diu ùn hè micca cusì. Ellu hè sempre bellu è ci ama sempre.
Ci vole à cunnoscelu, chì avemu a so pace, a so gioia, u so amore abbundante. U nostru Salvatore Ghjesù hè l'imaghjini di a natura di Diu, è porta tutte e cose cù a so Parolla putente (Ebrei 1,3). Ghjesù ci hà dimustratu chì Diu hè cun noi, chì ci ama, malgradu i nostri tentativi insane di scappà da ellu. U nostru Babbu Celeste brama per noi di pentimentu è vene in a so casa.
Ghjesù hà cuntatu una storia di dui figlioli. Unu di elle era simile à tè è à mè. Volia esse u centru di u so universu è creà u so mondu per ellu stessu. Dunque, hà riclamatu a mità di u so legatu è curreva finu à u putere, vivendu solu per piacè sè stessu. Ma a so dedicazione à piace per ellu stessu è di campà per ellu stessu ùn hà micca travagliatu. Cantu più usava i so soldi di eredità per ellu stessu, peghju si sentia è più miserabile diventò.
Trà u prufondu di a so vita trascurata, i so pinsamenti si vultaru à u babbu è in a so casa. Per un breve, luminoso mumentu, hà capitu chì tuttu ciò chì vulia veramente, tuttu ciò chì avia veramente bisognu, tuttu ciò chì l'ha fattu senti è felice era truvatu ghjustu in casa cù u babbu. In a forza di stu mumentu di a verità, in questu cuntattu momentaneu senza cuntattu cù u cori di u babbu, si stacciò da u cacciadore è hà cuminciatu à fà u so caminu à a casa, dumandandu se u so babbu ne avia una. u divagatu è perdente diventerebbe.
Sapete u restu di a storia - hè in Luke 15. U so babbu ùn solu l'hà pigliatu di novu, u vitti vene quandu era sempre luntanu ; avia aspittatu assai di u so figliolu prodigu. È curria à scuntràlu, à abbracciàlu, è à chjappà u listessu amore ch’ellu avia sempre avutu per ellu. A so gioia era cusì grande ch'ella avia da esse celebrata.
C'era un altru fratellu, u anzianu. Quellu chì si stava incù u babbu, chì ùn si ne era scappatu è chì ùn avia messu in panna a so vita. Quandu stu fratellu hà intesu parlà di a celebrazione, era in còllera è amara cù u fratellu è u babbu è ùn vulia micca entra. Ma u babbu si ne hè andatu ancu è fora di u listessu amore chì li parlava è l'affirmò cù u listessu amore infinitu cù quale avia affissatu u so figliolu viziu.
U fratellu maiò hà finamente cunvertitu è participeghja à a festa? Ghjesù ùn ci hà dettu chì. Ma a storia ci dice ciò chì tutti avemu bisognu di cunnosce - Diu ùn mai lascià amassi. Iddu tene à noi per vultà in daretu è vultà à ellu, è ùn hè mai una questione se ellu perdonerà, accettarà è ci amarà perchè hè Diu u nostru Babbu, chì l'amore infinitu hè sempre u listessu.
Hè ora di per voi di piantà di fughje da Diu è di vultà in casa soia? Diu ci hà fattu perfetti è intere, una meravigliosa espressione in u so bellu universu di u so amore è di a so putenza creativa. È simu sempre Simu solu di vultà è di cunnette cù u nostru Creatore, chì ci amora ancu oghje, cumu ci hà amatu quandu ci hà chjamatu di esse.
di Ghjiseppu Tkach
Stu situ web cuntene una scelta diversa di letteratura cristiana in tedesca. Traduzzione di u situ web da Google Translate.