U Signore hà da piglià cura

797 u Signore hà da curaAbràhamu hà affruntatu una grande sfida quand'ellu hè statu dettu: "Pigliate Isaac, u vostru unicu figliolu, chì ti amate, è vai in u paese di Moriah, è offri lu in l'olocausto nantu à una muntagna chì vi dicu" (1. Mosè 22,2).

U viaghju di fede d'Abrahamu per sacrificà u so figliolu era marcatu da una lealtà prufonda è fiducia in Diu. A preparazione, u viaghju, è u mumentu quandu Abraham era prontu à fà u sacrifiziu finisci bruscamente quandu l'Anghjulu di u Signore intervene. Il découvrit un bélier pris par ses cornes dans un buisson et le sacrifia en holocauste à la place de son fils. Abràhamu chjamò u locu: "U Signore li furnisce, cusì chì oghje diceranu: U Signore li furnisce nantu à a muntagna!" (1. Mosè 22,14 Bibbia di macellaio).

Abràhamu era determinatu è irradiava una certezza di fede: "Cù una tale cunfidenza, quandu Diu l'hà pruvatu, Abràhamu offre u so figliolu Isaac in sacrificiu. Era prontu à dà à Diu u so figliolu unicu, ancu s'ellu Diu l'avia prumessu è hà dettu: Per mezu d'Isaac. avrete discendenti. Perchè Abraham hà cridutu fermamente chì Diu puderia ancu risuscitarà i morti à a vita. Hè per quessa ch'ellu hà tornatu in vita à u so figliolu - cum'è una riferenza pittorica à a futura risurrezzione " (Ebrei 11,17-19 Butcher Bible).

Ghjesù disse: "Abramu, u vostru babbu, era cuntentu di vede u mo ghjornu, è l'hà vistu è era felice" (Ghjuvanni 8,56). Queste parolle enfatizanu chì a prova di a fede d'Abrahamu era una prefigurazione di l'avvenimenti futuri chì un ghjornu avissiru accadutu trà Diu u Babbu è u Figliolu.

A cuntrariu d'Isaac, per quale era preparatu un ram, ùn ci era micca altru modu per Ghjesù. In a preghiera prufonda in u Giardinu di Getsemani accettò a prova imminente cù e parolle: "Babbu, se vulete, pigliate sta coppa da mè; "In ogni casu, ùn sia fatta micca a mo vulintà, ma a to vulintà" (Luca 22,42).

Ci sò numerosi paralleli trà i dui sacrifici, ma u sacrificiu di Ghjesù hè incomparablemente più altu in u so significatu è u scopu. U ritornu d'Abrahamu è d'Isaac, accumpagnati da i servitori è u sumere, gioiosa quant'ellu era senza dubbitu, ùn si pò paragunà à l'apparizione triunfante di Ghjesù davanti à Maria à a tomba aperta, induve hà cunquistatu a morte.

U ram chì Diu hà furnitu à Abraham era più cà un animale per l'olocausto; era un mudellu di l'ultimu sacrificiu chì Ghjesù Cristu faria. Cum'è l'ariete ghjunse à u locu ghjustu à l'ora esatta per rimpiazzà Isaac, cusì Ghjesù hè ghjuntu in u mondu quandu u tempu era maturu per riscattà noi: "Ma quandu u tempu era pienu, Diu hà mandatu u so Figliolu, natu da una donna. è sottu à a lege, per pudè riscattà quelli chì eranu sottu à a lege, per pudè riceve figlioli " (Galati 4,4-5u).

Crescemu inseme in questa fiducia è celebremu a speranza sconvolgente chì avemu per mezu di Ghjesù Cristu.

di Maggie Mitchell


Più articuli nantu à Abraham:

I discendenti d'Abraham

Quale hè stu omu ?