U Vangelu - A vostra Invitazione à u Regnu di Diu

492 invitu à u regnu di Diu

Ognunu hà una idea di u dirittu è u male, è ognunu hà fattu male ancu da a so propria imaginazione. "Erru hè umanu", dice un pruverbiu cunnisciutu. Tuttu u mondu hà disappuntu un amicu, hà rottu una prumessa, feritu i sentimenti di qualcunu in un certu puntu. Tutti cunnosci i sentimenti di culpabilità.

Allora a ghjente ùn vole micca avè nunda à fà cù Diu. Ùn volenu micca un ghjornu di ghjudiziu perchè sanu chì ùn ponu stà davanti à Diu cù una cuscenza pura. Sapenu ch'elli duveranu ubbidisci à ellu, ma sanu ancu chì ùn l'anu micca. Sò vergognati è si sentenu culpèvuli. Cumu pò esse rimbursatu u so debitu? Cumu purificà a cuscenza? "U pirdunu hè divinu", cuncludi a chjave. Hè Diu stessu chì perdona.

Parechje persone cunnoscenu sta parolla, ma ùn credi micca chì Diu hè abbastanza divina per pardunà i so peccati. Vi sentite sempre culpèvule. Anu ancu teme l'apparenza di Diu è u ghjornu di ghjudiziu.

Ma Diu hè statu apparsu prima - in a persona di Ghjesù Cristu. Ùn vinia micca à cundannà, ma à salvà. Hà purtatu un messagiu di perdonu è morse nantu à una croce per assicurà chì pudemu esse pirdunati.

U messagiu di Ghjesù, u messagiu di a croce, hè una bona nutizia per tutti quelli chì si sentenu culpabili. Ghjesù, Diu è l'omu in una, hà accettatu u nostru casticu. U perdona hè datu à tutti quelli chì sò abbastanza umili per crede u vangelu di Ghjesù Cristu. Avemu bisognu di questa bona nova. L'evangelu di Cristu porta a pace di a mente, a felicità è una vittoria persunale.

U veru Vangelu, a bona nova, hè u Vangelu chì Cristu hà pridicatu. Le même évangile prêché par les apôtres : Jésus-Christ crucifié (1. Corinti 2,2), Ghjesù Cristu in i cristiani, a speranza di gloria (Colossians 1,27), a risurrezzione da i morti, u missaghju di speranza è redenzione per l'umanità. Questu hè u Vangelu di u Regnu di Diu chì Ghjesù hà pridicatu.

A bona nutizia per tutti

"Dopu chì Ghjuvanni fù fattu prigiuneru, Ghjesù ghjunse in Galilea è annunziava u Vangelu di Diu, dicendu: U tempu hè cumpiitu, è u regnu di Diu hè vicinu. Pentitevi è crede in u Vangelu » (Marcu 1,14"15). Stu Vangelu chì Ghjesù hà purtatu hè a "bona nutizia" - un missaghju "putente" chì cambia è trasforma a vita. L'Evangelu ùn solu cundanna è cunvertisce, ma hà da a fine à disturbà tutti quelli chì s'opponenu. L'evangelu hè "u putere di Diu per a salvezza di tutti quelli chì crede" (Rumani 1,16). L'evangelu hè l'invitu di Diu per noi à campà à un livellu completamente diversu. A bona nutizia hè chì avemu una eredità chì serà cumplettamente a nostra quandu Cristu torna. Hè ancu un invitu à una realità spirituale invigorante chì pò esse a nostra ora. Paulu chjama l'evangelu "Evangelu" gelium di Cristu "(1. Corinti 9,12).

"Evangelu di Diu" (Rumani 1 Cor5,16) è "vangelu di pace" (Efesini 6,15). Partendu da Ghjesù, cumencia à ridefinisce a vista ebraica di u regnu di Diu, cuncintrau nantu à u significatu universale di a prima venuta di Cristu. Pàulu insegna chì Ghjesù chì vagava per e strade polverose di Ghjudea è Galilea hè avà u Cristu risuscitatu, chì si trova à a diritta di Diu è hè "u capu di tutti i puteri è di l'autorità" (Colossians). 2,10). Sicondu Paulu, a morte è a risurrezzione di Ghjesù Cristu venenu "prima" in u Vangelu; sò l'avvenimenti chjave in u pianu di Diu (1. Corinti 15,1-11). U Vangelu hè a bona nova per i poveri è oppressi, a storia hà un scopu. In fine, a lege trionfarà, micca u putere.

A manu trapassata hà guadagnatu sopra u pugnu blindatu. U regnu di u male dà via à u regnu di Ghjesù Cristu, un ordine di cose chì i cristiani sò digià in parte.

Paul hà sottumessu questu aspettu di l'evangelu à i Colossiani: "Rengrazie cù gioia à u Babbu, chì t'hà qualificatu per l'eredità di i santi in a luce. Ci hà liberatu da u putere di a bughjura è ci hà trasferitu in u regnu di u so Figliolu amatu, induve avemu a redenzione, chì hè u pirdunu di i peccati " (Colossians). 1,12 è 14).

Per tutti i cristiani, l'evangelu hè è era a realtà presente è a speranza futura. U Cristu risuscitatu, u Signore hè u tempu, u spaziu è tuttu ciò chì succede quì sottu hè u campionu per i cristiani. Quellu chì hè statu elevatu à u celu hè a fonte omnipresente di putere (Eph3,20-21u).

A bona nova hè chì Ghjesù Cristu hà superatu ogni ostaculu in a so vita murtale. A via di a croce hè una strada dura ma vittoriosa in u regnu di Diu. Hè per quessa chì Pàulu pò sintetizà l'evangelu in un nutshell: "Perchè aghju pensatu di sapè nunda trà voi, salvu solu Ghjesù Cristu, è ellu crucifissu" (1. Corinti 2,2).

U gran inversione

Quandu Ghjesù hè apparsu in Galilea è hà pridicatu l'Evangelu cun seria, s'aspittava una risposta. Ellu aspetta ancu una risposta da noi oghje. Ma l'invitu di Ghjesù à entre in u regnu ùn hè micca tenutu in un vacuum. A chjama di Ghjesù per u regnu di Diu era accumpagnata da segni impressiunanti è meraviglie chì facianu un paese chì soffrenu sottu u regnu rumanu à pusà è piglià a nota. Hè una ragiuni perchè Ghjesù avia bisognu di chjarificà ciò chì vulia dì u regnu di Diu. I Ghjudei di u ghjornu di Ghjesù aspittavanu un capu chì portaria a so nazione torna à a gloria di i ghjorni di David è Salomon. Ma u missaghju di Ghjesù era "doppiu rivoluzionariu", scrive u studiu d'Oxford NT Wright. Prima, hà pigliatu l'aspettativa cumuna chì un superstatu ebreu scaccià u jugulu rumanu è u trasforma in qualcosa di completamente diversu. Trasformò a speranza populari per a liberazione pulitica in un missaghju di salvezza spirituale : l'evangelu !

"U regnu di Diu hè vicinu, paria di dì, ma ùn hè micca cum'è avete imaginatu". Ghjesù hà scunfittu a ghjente cù e cunsequenze di a so bona nova. "Ma parechji chì sò i primi seranu l'ultimi, è l'ultimi seranu i primi" (Matteu 19,30).

"Ci sarà pienghje è digrignamentu di denti", disse à i so cumpagni di Ghjudei, "quandu vi vede Abràhamu, Isaac, Ghjacobbu è tutti i prufeti in u regnu di Diu, ma site cacciatu fora" (Luca 1).3,28).

A grande cena era per tutti (Luca 14,16-24). I Gentili eranu ancu invitati à u regnu di Diu. È un secondu ùn era micca menu rivoluzionariu.

Stu prufeta di Nazareth pareva avè assai tempu per i senza lege - da i lebbrosi è storpi à i publicani avari - è qualchì volta ancu l'odiati oppressori rumani. A bona nutizia chì Ghjesù hà purtatu cuntradite tutte e aspettative, ancu quelle di i so discìpuli fideli (Luca 9,51-56). Una volta è dinò Ghjesù hà dettu chì u regnu chì l'aspittava in u futuru era digià dinamicamente presente in azzione. Dopu un episodiu particularmente drammaticu hà dettu: "Ma s'e aghju cacciatu i spiriti maligni per i diti di Diu, allora u regnu di Diu hè ghjuntu nantu à voi" (Luca). 11,20). In altri palori, a ghjente chì hà vistu u ministeru di Ghjesù hà vistu u presente di u futuru. In almenu trè manere, Ghjesù hà cambiatu l'aspettattivi attuali:

  • Ghjesù hà insignatu a bona nova chì u regnu di Diu hè un rigalu - a regula di Diu chì hà digià purtatu guariscenza. Allora Ghjesù hà istituitu l'"annu di favore di u Signore" (Luca 4,19; Isaia 61,1-2). Ma "admessi" à l'imperu eranu i stanchi è accaduti, i poveri è i mendicanti, i zitelli delinquenti è i publicani penitenti, i puttani penitenti è i misfits suciali. Per e pecure nere è e pecure spiritualmente perse, si dichjarò u so pastore.
  • A bona nutizia di Ghjesù era ancu quì per quelli chì eranu disposti à vultà à Diu per mezu di un pentimentu sinceru. Questi peccatori sinceramente pentiti truveranu in Diu un Babbu generosu, scannendu l'orizzonte per i so figlioli è e so figliole erranti è i videndu quandu sò "lontano" (Luca 1 Cor.5,20). A bona nova di l'evangelu significava chì quellu chì dice di u core: "Diu sia misericordioso per mè un peccatore" (Luca 1 Cor.8,13) è sinceramente significa, truverete l'audizione cumpassione cù Diu. Sempre. "Dumandate è vi sarà datu; cercate è truverete; batte è vi sarà apertu » (Luca 11,9). Per quelli chì crèdenu è si vultò da i modi di u mondu, questa era a megliu nutizia ch'elli pudianu sente.
  • U vangelu di Ghjesù hà significatu ancu chì nunda ùn pudia impedisce a vittoria di u regnu chì Ghjesù avia purtatu - ancu s'ellu pareva u cuntrariu. Questu imperu puderia affruntà una resistenza amara è implacabile, ma à l'ultimu tempu trionfarà in forza è gloria soprannaturali.

Cristu disse à i so discìpuli: "Quandu u Figliolu di l'omu vene in a so gloria, è tutti l'ànghjuli cun ellu, allora si metterà nantu à u so tronu gloriosu, è tutte e nazioni seranu riunite davanti à ellu. Et il les séparera les uns des autres comme un berger sépare les brebis des chèvres » (Matthieu 2).5,31-32u).

Cusì a bona nova di Ghjesù pussede una tensione dinamica trà "digià" è "micca ancora". L'Evangelu di u regnu hà riferitu à u regnu di Diu chì era avà in u locu - "L'aveucu vede, è i boiti marchjendu, i lèpressi sò purificati, è i sordi sentenu, i morti sò ressusciti, è i poveri anu predicatu l'Evangelu". Matteu 11,5).

Ma u regnu era "micca ancora" in u sensu chì u so cumpletu cumpletu era ancu da vene. Capisce u Vangelu significa capì stu duppiu aspettu : da una banda a prisenza prumessa di u Rè chì campa digià trà u so populu è da l’altra a so drammatica seconda venuta.

A bona nutizia di a vostra salvezza

U missiunariu Paulu hà aiutatu à inizià u secondu grande muvimentu di l'evangelu - a so diffusione da a minuscula Ghjudea à u mondu greco-rumanu altamente cultu di a mità di u primu seculu. Paul, u persecutore cunvertitu di i cristiani, canalizza a luce cecante di l'evangelu à traversu u prisma di a vita di ogni ghjornu. Mentre lodava u Cristu glurificatu, hè ancu preoccupatu di l'implicazioni pratiche di l'evangelu. Malgradu l'opposizione fanatica, Paul hà trasmessu à l'altri cristiani l'impurtante significatu di a vita, a morte è a risurrezzione di Ghjesù: "Ancu voi, chì erate una volta stranieri è nemici in opere malvagie, hà avà riconciliatu per via di a morte di u so corpu mortale, in modu chì presentatevi santu è senza difettu è senza macchia davanti à a so faccia; s'ellu perseverate in a fede, stabilitu è ​​fermu, è ùn si alluntanassi micca da a speranza di l'evangelu chì avete intesu è chì hè pridicatu à ogni criatura sottu à u celu. Eiu, Paulu, sò diventatu u so servitore » (Coloss 1,21è 23). Cunciliatu. Impeccabile. Grazia. Salvezza. u pirdunu. È micca solu in u futuru, ma quì è avà. Questu hè u Vangelu di Paul.

A risurrezzione, u climax à quale i Sinoptici è Ghjuvanni hà purtatu i so lettori (Ghjuvanni 20,31), libera u putere internu di l'evangelu per a vita di ogni ghjornu di u Cristianu. A risurrezzione di Cristu cunfirma u Vangelu.

Per quessa, Paul insegna, quelli avvenimenti in Ghjudea distante dà speranza à tutti l'omi: "Ùn sò micca vergogna di u Vangelu; perchè hè u putere di Diu chì salva à tutti quelli chì crede in questu, i Ghjudei prima è ancu i Grechi. Perchè in ellu hè revelatu a ghjustizia di Diu, chì hè da a fede à a fede. (Rumani 1,16-17u).

Una chjama per vive u futuru quì è ora

L'apòstulu Ghjuvanni aghjusta una altra dimensione à l'evangelu. Rapprisenta à Ghjesù cum'è u "discipulu chì hà amatu" (Ghjuvanni 19,26), s'arricorda d'ellu, un omu cù u core di pastore, un capu di a chjesa cun un amore prufondu per a ghjente cù e so preoccupazioni è e so paure.

"Ghjesù hà fattu assai altri segni davanti à i so discìpuli chì ùn sò micca scrittu in stu libru. Ma questi sò scritti per chì pudete crede chì Ghjesù hè u Cristu, u Figliolu di Diu, è chì credendu pudete avè a vita in u so nome "(Ghjuvanni 20,30: 31).

L'essenza di a presentazione di Ghjuvanni di l'evangelu hè a dichjarazione notevule: "chì per a fede pudete avè a vita". Ghjuvanni trasmette bellamente un altru aspettu di l'evangelu: Ghjesù Cristu in i mumenti di più grande vicinanza persunale. Ghjuvanni dà un cuntu vivu di a presenza persunale di u Messia.

In u Vangelu di Ghjuvanni, scontru un Cristu chì era un putente predicatore publicu (Ghjuvanni 7,37-46). Videmu à Ghjesù caldu è ospitale. Da u so invitu invitante, "Venite è vede!" (Ghjuvanni 1,39) finu à a sfida à u dubbitu Thomas per mette u dito in e ferite nantu à e so mani (Ghjuvanni 20,27), a persona chì hè diventata carne è hà campatu trà noi hè ritratta in una manera indimenticabile (Ghjuvanni ). 1,14).

Les gens se sentaient si bien accueillis et à l'aise avec Jésus qu'ils avaient un vif échange avec lui (Jean 6,58u). Stendu accantu à ellu mentre manghjavanu è manghjavanu da u listessu piattu3,23-26). L'anu amatu tantu chì, appena l'anu vistu, anu natatu à a riva per manghjà inseme pesci ch'ellu avia frittu stessu.1,7-14u).

U Vangelu di Ghjuvanni ci ricorda quantu l'Evangelu gira intornu à Ghjesù Cristu, u so esempiu è a vita eterna chì ricevemu per ellu (Ghjuvanni 10,10).

Ci ricorda chì ùn hè micca abbastanza per pridicà u Vangelu. Avemu da campà dinò. L'apòstulu Johan nes ci incuraghjia: l'altri puderanu esse cunquistati da u nostru esempiu per sparte cun noi a bona nova di u regnu di Diu. Questu hè accadutu à a donna samaritana chì hà scontru à Ghjesù Cristu à u pozzu (Ghjuvanni 4,27-30), è Maria di Magdala (Ghjuvanni 20,10: 18).

Quellu chì hà piantatu à a tomba di Làzaru, u umile servitore chì hà lavatu i peri di i so discìpuli, resta ancu oghje. Iddu ci dà a so prisenza attraversu l’abitazione di u Spìritu Santu:

« Quellu chì mi ama, mantene a mo parolla ; è u mo babbu l'amerà, è avemu da vene à ellu è facemu a nostra casa cun ellu... Ùn vi turbate nè teme "(Ghjuvanni 1)4,23 è 27).

Ghjesù hè attivamente guidatu u so populu oghje attraversu u Spìritu Santu. U so invitu hè più persunale è incuragisce cum'è sempre: "Venite à vede!" (Ghjuvanni 1,39).

di Neil Earle


in pdfU Vangelu - A vostra Invitazione à u Regnu di Diu