Decide di guardà à Diu

Mosè era un omu soffice. Diu l'hà sceltu per guidà l'Israele fora di l'Eggittu. Ellu hà divisu u Mare Rossu. Diu li hà datu i Dieci Comandamenti. U pòpulu in a tenda, chì à qualchì volta averebbe messu un'idea di Mosè mentre li passava, hà dettu probabilmente: Eccu hè ellu. Questu hè Mosè. Hè lu. Hè u servitore di Diu. Hè un omu grande è potente. "Eppuru, sè chì l'unicu tempu chì vedanu Mosè era quandu era stunatu è culpitu a roccia cù u so bastone. Allora pensavanu quale omu in furia. Cumu Dieu pò mai aduprà? "David era un omu dopu u core di Diu. Stava à circà a vuluntà di Diu per cunfurmà a so vita secondu. Cù certezza divina, hà uccisu u giant Goliat. Scrissi salmi. Diu hà sceltu ellu per rimpiazzà Saule cum'è rè. Quandu David hà attraversatu u regnu è a ghjente ha scattatu di ellu, probabilmente anu dettu: eccu ellu. Cusì hè u rè David. Hè u servitore di Diu. Hè un omu grande è putente !. Eppuru, se l'unica volta chì anu vistu David era quandu hà avutu un appuntamentu secretu cù Bathsheba? O quandu hà mandatu u maritu Uriah à u fronte di a guerra per esse tombu? Diceria dunque Chì omu inghjustificatu! Cumu male è insensibile hè! "Cumu puderà mai ellu aduprà Diu?

Elijah era un prufeta famosu. Ellu parlava à Diu. Passò a Parola di Diu à a ghjente. Chjamò u focu da u celu à a terra. Ha umiliatu i prufeti di Baal. Se a ghjente scuppiava di Elijah, diciaranu cun ammirazione: Eccu Elia. Hè un omu grande è putente. Hè un veru servitore di Diu. Ma ciò chì sè l'unica volta chì vedenu Elijah era quandu fughjitu à Ghjezebel o quandu era ammucciatu in una grotta per paura di a so vita. Diria: chì coward! Ellu hè un mantellu. Cumu puderà Diu sempre aduprà? "

Cumu puderianu questi grandi servitori di Diu sparte un ghjornu in u Mari Rossu, tumbà un giganti o caccià u focu da u celu, è esse arrabbiati, inghjustu o spaventati u ghjornu dopu? A risposta hè simplice: eranu umani. Questu hè induve u prublema si trova à pruvà à fà l'idoli da i capi cristiani, amichi, parenti, o qualcunu. Siete tutti umani. Hanu pedi fatti di argilla. Finalmente ci deluderete. Forse hè per quessa chì Diu ci dice di ùn paragunà micca noi stessi è di ùn ghjudicà l'altri (2. Corinti 10,12; Matteu 7,1). Avemu da guardà à Diu prima. Allora duvemu guardà à u bonu in quelli chì servenu è seguitanu. Cumu pudemu mai vede l'inseme di una persona quandu vedemu solu una piccula parte di ellu? Solu Diu vede a ghjente in tuttu è in ogni mumentu di a so vita. Eccu una parabola chì rende cusì chjaru.

L'arbre in tutte e stagioni

Un vechju rè persa una volta vulia avvistà i so figlioli di fà giudizi rapidi. À u so cumandamentu, u figliolu maiò hè andatu in un viaghju d'invernu per vede un arbre di mango. Hè vinuta a primavera è u prossimu figliolu hè statu mandatu in u stessu viaghju. U terzu figliolu seguitò in l'estiu. Quandu u zitellu più chjucu torna in u viaghju in autunno, u rè hà chjamatu i so figlioli è l'arbulu descrittu. U primu hà dettu: Sembra un vechju filu brusgiatu. A seconda parlava di novu: pare filigrana è pussede fiori cum'è una bella rosa. U terzu spiegatu: No, hà avutu un fogliame maravigliu. U quartu hà dettu: Sì tutti sbagliati, hà frutti cum'è pere. Tuttu ciò chì dite hè currettu, hà dettu u rè: perchè ognunu di voi avete vistu l'arbre à un tempu diversu! Allora per noi, quandu sintemu i pinsamenti di qualchissia altru o vedemu i so azzioni, avemu a tenere à mantene u nostru ghjudiziu finu à esse sicuru chì avemu capitu tuttu. Ricurdativi di quella fabula. Avemu da vede l'arburu in tuttu u so tempu.

da Barbara Dahlgren


in pdfDecide di guardà à Diu