Quale hè u mio nemicu?

Ùn dimenticheraghju mai quellu ghjornu tragicu in Durban, Sudafrica. Aviu 13 anni è ghjucava à tag in u cortile davanti cù i mo fratelli, surelle è amichi in un bellu ghjornu assulanatu di beatitudine quandu a mo mamma hà chjamatu a famiglia dentru. E lacrime currianu da u so visu mentre tenia un articulu di ghjurnale chì riporta a morte tragica di u mo babbu in l'Africa orientale.

E circustanze intornu à a so morte anu suscitatu alcuni punti d'interrogazione. Tuttavia, tuttu sembrava indicà chì era vittima di a Guerra Mao Mao, accaduta da u 1952 à u 1960 è chì era diretta contr'à u duminiu culuniale di u Kenya. U gruppu più attivu in u cunflittu armatu hè venutu da i Kikuyu, a più grande tribù in Kenya. Ancu se i scontri eranu principalmente diretti contr'à u putere coloniale britannicu è i coloni bianchi, ci sò stati ancu scontri violenti trà Mao Mao è i leali africani. U mo babbu era un maestru di un regimentu kenyan à l'epica è hà avutu un rolu impurtante in a guerra è era dunque nantu à a lista di successu. Eru emotivamente disperatu, confusu, è assai scuntentu da ghjovanu adolescente. L'unicu ciò chì eru cuscente era a perdita di u mo amatu babbu. Hè statu pocu dopu a fine di a guerra. Avia previstu di trasladassi in Sudafrica cun noi in pochi mesi. À quellu tempu ùn aghju micca capitu u mutivu esattu di a guerra è sapia solu chì u mo babbu era in lotta cù una urganizazione terrorista. Era u nemicu chì hà fattu chì parechji di i nostri amichi perdessinu a vita!

Non solu duvemu fà fronte à a perdita traumatica, ma simu stati ancu di pettu à u fattu di pudè affruntà una vita di grande puvertà perchè l'autorità di u statu anu rifiutatu di pagacci u valore di a nostra prupietà in Africa orientale. A mo mamma era tandu cunfruntata à a sfida di truvà un impiegu è di crià cinque zitelli in età sculare cù un salariu magru. Ancu cusì, in l'anni chì seguitanu, sò restatu fidu à a mo fede cristiana è ùn aghju micca suscitatu rabbia o odiu contr'à e persone chì eranu rispunsevuli di a terribile morte di babbu.

Nisun altru modu

E parolle chì Ghjesù hà dettu mentre era appiccicatu nantu à a croce, fighjendu quelli chì l'avianu denunziatu, schernitu, frustati, inchiodatu à a croce è l'avianu vistu moriri in agonia, mi cunsulanu in u mo dulore: "Patre, perdonate perchè ùn anu micca. sapè ciò chì facenu ".
A crucifissione di Ghjesù hè stata instigata da i capi religiosi autogiusti di u ghjornu, i scribi è i Farisei, impannillati in pulitica, autorità è cumpiacenza in u so mondu stessu. Sò cresciuti in stu mondu è sò stati profondamente radicati in a so propria psiche è e tradizioni culturali di u so tempu. U messagiu chì Ghjesù hà pridicatu hà fattu una seria minaccia per l'esistenza perseverante di stu mondu, dunque anu fattu un pianu per purtallu in ghjustizia è crucifissallu. Era cumpletamente sbagliatu di fà lu, ma ùn anu vistu altru via.


I suldati Rumani facianu parte di un altru mondu, facianu parte di una regula imperialista. Anu solu seguitatu l'ordini di i so superiori cum'è qualsiasi altru suldatu leali averia fattu. Ùn anu vistu altru via.

Ancu eiu aghju avutu à affruntà a verità: i ribelli Mao Mao sò stati pigliati in una guerra viziosa chì si trattava di sopravvivenza. A vostra libertà hè stata compromessa. Sò cresciuti credendu in a so causa è anu sceltu a via di a viulenza per assicurà a libertà. Ùn anu vistu altru via. Parechji anni dopu, in u 1997, sò statu invitatu à esse invitatu à una riunione vicinu à Kibirichia in a regione Meru orientale di u Kenya. Hè stata un'occasione eccitante per esplorà e mo radici è mostrà à a mo moglia è à i mo figlioli a natura impressionante di u Kenya, è ne eranu cuntenti.

In u mo discorsu iniziale, aghju parlatu di a zitiddina chì aghju avutu in questu bellu paese, ma ùn aghju micca parlatu di u latu scuru di a guerra è di a morte di u mo babbu. Pocu dopu a mo apparizione, un signore anzianu di i capelli grisgi hè venutu à mè marchjendu nantu à una stampella è cù un grande surrisu in faccia. Circundatu da un gruppu entusiasticu di circa ottu nipoti, mi hà dumandatu di pusà perchè vulia dì qualcosa.

Questu hè statu seguitu da un mumentu toccante di una sorpresa inespettata. Parlava apertamente di a guerra è cumu, cum'è membru di u Kikuju, era in una battaglia terribile. Aghju intesu da l'altra parte di u cunflittu. Ellu disse chì era parte di un muvimentu chì vulia campà liberu è travaglià nantu à e terri chì li sò stati pigliati. Sfurtunatamente, ellu è parechji millaie d'altri persu i so amati, cumprese e mogli è i zitelli. Stu caldu signore cristianu allora mi fighjulava cù l'ochji pieni d'amore è disse: "Mi dispiace tantu per a perdita di u vostru babbu." Aghju trovu difficiule di trattene e lacrime. Eramu quì, parlendu cum'è cristiani uni pochi decennii dopu, avè avutu prima da i lati opposti in una di e guerre più crudeli di u Kenya, ancu s'ellu era solu un zitellu ingenu à u mumentu di u cunflittu.
 
Eramu subitu cunnessi in una profonda amicizia. Ancu s'ellu ùn aghju mai trattatu cù amarezza e persone rispunsevuli di a morte di u mo babbu, aghju avutu una cunciliazione prufonda cù a storia. Filippini 4,7 Allora hè vinutu à a mo mente: "È a pace di Diu, chì supera ogni intelligenza, guarda i vostri cori è menti in Cristu Ghjesù." L'amore, a pace è a grazia di Diu ci uniscenu in l'unicità in a so presenza. E nostre radiche in Cristu ci anu purtatu a guariscenza, rompendu cusì u ciculu di u dulore in quale avemu passatu a maiò parte di a nostra vita. Un indescrivibile sintimu di sollievu è di liberazione ci empiia. A manera chì Diu ci hà riunitu riflette l'inutilità di a guerra, u cunflittu è l'ostilità. In a maiò parte di i casi, nisuna parte vince veramente. Hè straziante di vede i cristiani cumbatte i cristiani in nome di e so rispettive cause. In i tempi di guerra, i dui lati preganu à Diu è li dumandanu à parte cun elli, è in tempi di pace, i stessi cristiani sò più probabili di esse amici.

Amparate à lascià

Stu scontru chì hà cambiatu a vita m'hà aiutatu à capisce megliu i versi di a Bibbia chì parlanu di i nemici amori (Luca). 6,27-36). A parti di una situazione di guerra, ci vole ancu a quistione di quale hè u nostru nemicu è avversu ? Chì ci hè di e persone chì scontru ogni ghjornu ? Svemu l'odiu è l'aversione à l'altri ? Forse contr'à u patrone, cù quale ùn avemu micca bè ? Forse contr'à l'amicu di fiducia chì ci hà feritu prufondamente? Forse contr'à u vicinu cù quale simu in disputa ?

U testu di Luke ùn impedisce micca u cumpurtamentu sbagliatu. Piuttostu, si tratta di mantene a grande stampa in vista eserciziendu u pirdunu, a grazia, a bontà è a riconciliazione è diventendu a persona chì Cristu ci chjama à esse. Si tratta di amparà à amassi cum'è Diu ama mentre maturemu è cresce cum'è cristiani. L'amarezza è u rifiutu ponu facirmenti piglià noi captive è piglià u cuntrollu. Amparate à lascià andà mettendu in e mani di Diu e circustanze chì ùn pudemu micca cuntrullà è influenzà face a vera diferenza. In Johannes 8,31-32 Ghjesù ci incuragisce à sente e so parolle è agisce in cunseguenza: "S'è vo rispittà à a mo parolla, sì veramente i mo discìpuli è cunnosce a verità, è a verità vi libererà." Questa hè a chjave per a libertà in u so amore.

di Robert Klynsmith


in pdfQuale hè u mio nemicu?