U Regnu di Diu (parte 6)

In generale, ci sò trè punti di vista riguardanti a relazione trà a Chiesa è u Regnu di Diu. Ghjè quella chì accetta di rivelazione biblica è di una teologia chì piglia in pienu contu di a persona è di u travagliu di Cristu, ancu di u Spìritu Santu. Questa hè in linea cù ciò chì George Ladd hà dettu in A Teologia di u Novu Testamentu. Thomas F. Torrance hà aghjustatu alcune cunclusioni impurtanti per sustene sta duttrina, alcuni dicenu chì a Chjesa è u Regnu di Diu eranu essenzalmentu u listessu. Altri videnu i dui chjaramente distinti, se micca cumpatibile completamente1.

Per capisce cumplettamente u cuntu biblicu, hè necessariu esaminà l'intera gamma di u Nuvellu Testamentu, cunsideratu parechje passaggi di Bibbia è subtopichi, ciò chì Ladd hà fattu. Basatu annantu à questu, prupone una terza alternativa, chì sustene chì a chjesa è u regnu di Diu ùn sò micca identici, ma sò inseparabbili. Se sovrappone Forsi u modu più sèmplice per descriverà a relazione hè di truvà chì a Chjesa hè u populu di Diu. I populi intornu à elli sò, per dì, i cittadini di u regnu di Diu, ma ùn ponu esse paragunati cun u regnu stessu, chì hè identicu à a regula perfetta di Diu da Cristu in u Spìritu Santu. L'imperu hè perfettu, ma a chjesa ùn hè micca. I temi sò sughjetti di u rè di u regnu di Diu, Ghjesù, ma ùn sò micca u rè stessu è ùn deve micca esse cunfunditi cun ellu.

A chjesa ùn hè micca u regnu di Diu

In u Novu Testamentu, a chjesa (grecu: ekklesia) hè riferita cum'è u populu di Diu. Hè riunitu o unitu in fraternità in questa età attuale (u tempu da a prima venuta di Cristu). I membri di a chjesa si riuniscenu in appellu à a predicazione di l'evangelu cum'è l'insignatu da i primi apòstuli - quelli chì sò capaci è mandati da Ghjesù stessu. U pòpulu di Diu riceve u missaghju di a rivelazione biblica riservata per noi è, per u pentimentu è a fede, seguitanu a realità di quale Diu hè secondu quella rivelazione. Comu indicatu in l'Atti, sò quelli di u populu di Diu chì "cuntinueghjanu à esse in a duttrina di l'apòstuli, in a fraternità, è in a fraccione di u pane, è in a preghiera" (Atti 2,42).Inizialmente, a chjesa era custituita da i restanti, fideli seguitori di a fede d'Israele da u vechju pattu. Cridianu chì Ghjesù avia cumpiitu e prumesse chì li anu revelatu cum'è Messia è Redentore di Diu. Quasi simultaneamente cù a prima Pentecoste di u Novu Pattu, u populu di Diu riceve u missaghju di a revelazione biblica riservata per noi è, per u pentimentu è a fede, seguita a realità di quale Diu hè secondu quella rivelazione. Comu indicatu in l'Atti, sò quelli di u populu di Diu chì "cuntinueghjanu à esse in a duttrina di l'apòstuli, in a fraternità, è in a fraccione di u pane, è in a preghiera" (Atti 2,42Inizialmente, a Chjesa era composta da i credenti fideli rimanenti in Israele da l'Antica Allianza. Anu cridutu chì Ghjesù hà cumpiitu e prumesse chì li anu revelatu cum'è Messia è Salvatore di Diu. Quasi à u listessu tempu chì a prima festa di Pentecoste in u Novu Pattu hà crisciutu

U populu di Diu sottu à grazia - micca perfettu

Tuttavia, u Novu Testamentu indica chì stu populu ùn hè micca perfettu, micca esemplariu. Questu hè particularmente evidenti in a parabola di i pesci catturati in a reta (Matteu 13,47-49). A cumunità chjesa riunita intornu à Ghjesù è a so parolla serà infine sottumessa à un prucessu di separazione. Un tempu vene quandu diventerà chjaru chì alcuni chì si sentia appartene à sta chjesa ùn si mostranu micca ricettivi à Cristu è à u Spìritu Santu, ma piuttostu insultatu è rifiutatu. Questu hè, alcuni di a chjesa ùn anu micca postu sottu à u regnu di Cristu, ma s'opponenu à u pentimentu è si sò alluntanati da a grazia di u pirdunu di Diu è u rigalu di u Spìritu Santu. Altri anu fickled u ministeru di Cristu in sottumissione voluntaria à a so Parola. Tuttavia, ognunu hà da affruntà a battaglia di a fede di novu ogni ghjornu. Tutti sò indirizzati. Tutti duverebbe, cun gentilezza guidata, affruntà l'azzione di u Spìritu Santu per sparte cun noi a santificazione chì Cristu stessu in forma umana hà compru caru per noi. Una santificazione chì brama di lascià i nostri vechji, falsi, mori ogni ghjornu. Allora a vita di sta cumunità di a chjesa hè variata, micca perfetta è pura. In questu, a chjesa si vede sempre sustinuta da a grazia di Diu. Quandu si veni a penitenza, i membri di a Chjesa principianu è sò constantemente rinnuvati è riformati Resistenza à a tentazione, è ancu a migliione è a risturazione, vale à dì, a cunciliazione cù Diu, va in manu. Nisunu di questu ùn saria necessariu se a chjesa avia da prisentà una maghjina di perfezione avà. Cum'è sta vita dinamica, in evoluzione si manifesta, si mette in maraviglia cù l'idea chì u regnu di Diu ùn si palesa micca in tutta a so perfezione in questu tempu mundiale. Hè u populu di Diu chì aspetta in speranza - è a vita di tutti quelli chì li appartenenu oculati in Cristu (Colossians 3,3) è attualmente s'assumiglia à i vasi di terra ordinariu (2. Corinti 4,7). Aspittemu a nostra salvezza in perfetta.

Sermone da u Regnu di Diu, micca da a Chjesa

Vale a pena nutà cù Ladd chì i primi apòstuli ùn anu micca focalizatu a so predicazione nantu à a chjesa, ma in u regnu di Diu. Hè tandu quelli chì accettanu u so missaghju chì si sò riuniti cum'è una chjesa, cum'è l'ekklesia di Christi. Questu significa chì a Chjesa, u populu di Diu, ùn hè micca un ogettu di fede o cultu. Solu u Babbu, u Figliolu è u Spìritu Santu, u Diu triune hè questu. A pridicazione è l'insignamentu di a chjesa ùn deve micca esse l'ughjettu di a fede, vale à dì ùn deve micca primarmenti girari intornu à sè stessu. Hè per quessa chì Paul enfatizeghja chì "[noi] ùn predicemu micca noi stessi [...], ma Ghjesù Cristu cum'è Signore, è noi stessi cum'è i vostri servitori, per l'amor di Ghjesù "(2. Corinti 4,5; Bibbia di Zurich). U missaghju è u travagliu di a chjesa ùn deve micca riferite à elli stessi, ma à a regula di u Diu trinu, a fonte di a so speranza. Diu darà u so regnu à tutta a creazione, un regnu chì hè statu stabilitu da Cristu per mezu di u so travagliu terrenu, è ancu da u versamentu di u Spìritu Santu, ma solu brillarà in perfezione in un certu puntu. A chjesa, riunendu intornu à Cristu, guarda daretu à u so travagliu cumpletu di redenzione è avanti à a perfezione di u so travagliu cuntinuu. Questu hè u so veru focus.

U Regnu di Diu ùn vene micca da a Chjesa

A distinzione trà u regnu di Diu è a chjesa pò esse vistu ancu in u fattu chì u regnu hè, strettamente parlante, l'opera è rigalu di Diu. Ùn pò micca esse custruitu o purtatu da e persone ancu mancu quelli chì sparte a nova cumunità cù Diu. Sicondu u Novu Testamentu, a ghjente di u regnu di Diu pò intervene in ellu, truvà a so strada in ellu, ereditassi, ma ùn a pudianu nè distrughje nè purtalla in terra. Pudete fà qualcosa per l'imperu, ma ùn sarà mai sottumessu à l'agenzia umana. Ladd enfatizza enfaticamente stu puntu.

U Regnu di Diu: nantu à a strada, ma ùn hè ancu finitu

U regnu di Diu hè in corsu, ma ùn hè ancu cumplettamente sviluppatu. In e parolle di Ladd, "Hè digià in esistenza, ma ùn hè ancu cumpletu." U regnu di Diu nantu à a terra ùn hè ancu cumplettamente realizatu. Tutti l'esseri umani, ch'elli appartenenu o micca à a cumunità di u populu di Diu, campanu in questa età di perfezzione, a chjesa stessu, a cumunità di quelli chì si riuniscenu intornu à Ghjesù Cristu, u so Vangelu è u so ministeru, ùn scappa micca di i prublemi è di i limiti resta in schiavitù di u peccatu è di a morte. Hè dunque bisognu di rinnuvamentu constantu è di rivitalizazione. Ella deve cuntinuà mantene a fraternità cù Cristu, si mette sottu à a so parolla è esse continuamente alimentata, rinnuvata è elevata da u so Spìritu misericordioso. Ladd hà riassuntu a relazione trà a chjesa è u regnu in queste cinque dichjarazioni:2

  • A chjesa ùn hè micca u regnu di Diu.
  • U Regnu di Diu crea a Chjesa - micca à u cuntrariu.
  • A Chjesa tistimonia u Regnu di Diu.
  • A chjesa hè l'utile di u regnu di Diu.
  • A Chjesa hè l'amministratore di u Regnu di Diu.

In breve, pudemu dì chì u Regnu di Diu includendu u pòpulu di Diu. Ma micca tutti quelli chì sò membri di a Chjesa sottumettenu incondiziunamente à u regnu di Cristu nantu à u Regnu di Diu. U pòpulu di Diu hè cumpostu di quelli chì anu truvatu u so modu in u regnu di Diu è sottumessi à a guida è a regula di Cristu. Sfurtunatamente, alcuni di quelli chì si uniscenu à a Chjesa in un certu momentu puderanu micca bè riflettendu u carattere di l'imperi presente è futuru. Continuanu à rifiutà a grazia di Diu chì Cristu li porta per mezu di l'opera di a Chjesa. Dunque vedemu chì u Regnu di Diu è a Chjesa sò inseparabli, ma micca identiche. Se u Regnu di Diu hè revelatu à a perfezione à u ritornu di Cristu, u pòpulu di Diu, senza eccezzioni è senza sacrificà, si subordinanu à a so regula è sta verità seranu pienamente riflette in a cunvivialità di tutti.

Cume a differenza afecta a inseparabilità di a Chjesa è u Regnu di Diu?

A distinzione trà a Chjesa è u Regnu di Diu hà assai effetti. Pudemu solu un pocu di punti quì.

Pruvidenza di u regnu chì vene

Un impattu significativu di a diversità è di l'inseparabilità di a chjesa è di u regnu di Diu hè chì a chjesa hè suppostu una manifestazione concretamente visibile di u futuru regnu. Thomas F. Torrance hà esplicitamente signalatu questu in u so insegnamentu. Eppuru chì u regnu di Diu ùn hè ancu stata perfezzionatu, a Chjesa deverà testimoniatu di ciò chì ùn hè ancu rializatu in a vita quotidiana, in quì è ora di u presente peccatu. Solu perchè u Regnu di Diu ùn hè micca ancora pienamente presente ùn significa micca chì a Chjesa hè solu una realità spirituale chì ùn pò micca esse capita o sperimentata in quì è ora. Cù a parolla è u spiritu è ​​unitu cù Cristu, u pòpulu di Diu pò dà testimoni concreti di a natura di u regnu di Diu chì vene in u tempu è in u spaziu, oltri cù carne è sangue.

A Chjesa ùn ferà questu exhaustivamente, cumpletamente o in permanenza. Tuttavia, per mezu di u Spìritu Santu è inseme cù u Signore, u pòpulu di Diu pò dà un'espressione concreta à a benedizzione di u futuru regnu, postu chì Cristu hà guadagnatu u peccatu, u male è a morte stessu è pudemu daveru speranza di u futuru regnu. U so signu più impurtante culmineghja cù l'amore - un amore chì riflette l'amore di u babbu per u figliolu in u Spìritu Santu, è l'amore di u babbu per noi è di tutta a so creazione, per mezu di u figliolu, in u Spìritu Santu. A Chjesa pò fà testimone di u regnu di Cristu in adorazione, in a vita di ogni ghjornu, è à serve u bonu cumunu di quelli chì ùn sò micca membri di a cumunità cristiana. A testimonianza unica è più sorprendente chì a Chjesa pò purtà à fronte di sta realtà hè l'offerta di a Santa Cumunione, cum'è interpretata in a predica di a Parola di Diu in l'adorazione. Quì, in u circondu di a cumunità chiesa assemblata, vedemu a testimonianza più concreta, semplice, vera, diretta è efficace di a grazia di Diu in Cristu. À u so altare sperimentemu, per mezu di u Spìritu Santu, a regula esistente di Cristu, ma micca ancora perfetta, da a so persona. À a tavola di u Signore vedemu daretu à a so morte nantu à a croce è vedemu avanti à u so regnu cum'è noi spartemu cun ellu cun ellu perchè hè presente in virtù di u Spìritu Santu. À u so altare uttene un anticipu di u so regnu chì vene. Simu ghjunti à a tavola di u Signore per esse una parte di ellu stessu cum'è Hà statu prumessu per noi cum'è u nostru Signore è Salvatore.

Diu ùn hè micca fattu cun noi

Per campà in u tempu trà a prima venuta di Cristu è a so seconda venuta significa ancu qualcosa d'altru. Significa chì tutti sò in un pellegrinaghju spirituale - in una relazione sempre in evoluzione cù Diu. L'Omnipotente ùn hè micca finitu cù alcuna persona quandu si tratta di attiràlu à ellu stessu è di trasfurmà à a fiducia in ellu chì cresce sempre più, è ancu di accettà a so grazia è a nova vita chì li hà datu, in ogni mumentu, ogni ghjornu. Hè u duvere di a chjesa per proclamà a verità in u megliu modu pussibule di quale Diu hè in Cristu è cumu si palesa in a vita di ogni persona. A Chjesa hè chjamata à rende incessante tistimunianza in parolla è attu nantu à a natura è a natura di Cristu è u so futuru regnu. Tuttavia, ùn pudemu micca sapè in anticipu quale (per aduprà a lingua figurativa di Ghjesù) cuntarà cum'è erbaccia o pesciu cattivu. Serà à Diu stessu per fà a siparazione definitiva di u bonu da u male à u tempu. Ùn tocca à noi di avanzà u prucessu (o di ritardà). Ùn simu micca i ghjudici finali in quì è avà. Piuttostu, pienu di speranza chì Diu hà da travaglià in tutti in virtù di a so Parola è u Spìritu Santu, duvemu esse fideli è pazienti in a differenziazione. Stà alerta è priurità u più impurtante, mette u più impurtante prima è dà menu impurtanza à u menu impurtante hè cruciale in questu tempu trà i tempi. Di sicuru, avemu da distingue trà ciò chì hè impurtante è ciò chì hè menu impurtante.

Inoltre, a chjesa assicura una cumunità d'amore. U so compitu principale ùn hè micca di assicurà una chjesa apparentemente ideale o assolutamente perfetta, cunsiderà cum'è u so scopu primariu di escludiri da a cumunità quelli chì anu unitu à u populu di Diu, ma ùn sò micca fermamente in a fede o in a so vita. a vita di Cristu. Hè impussibile di rializà cumplettamente questu in questa età attuale. Cum'è Ghjesù hà insignatu, pruvatu à sguassate a erbaccia (Matteu 13,29-30) o per separà u pesciu bonu da u cattivu (v. 48) ùn porta micca una cumunione perfetta in questa età, ma piuttostu dannu u corpu di Cristu è i so tistimunianzi. Serà sempre risultatu in un trattamentu condescendente di l'altri in a Chjesa. Cunducerà à un legalismu massivu, di ghjudiziu, chì hè u legalismu, chì ùn riflette nè u travagliu di Cristu, nè a fede è a speranza in u so futuru regnu.

Dopu tuttu, u caratteru inconsistente di a cumunità chiesa ùn significa micca chì tutti pò participà à a so dirigenza. A Chjesa ùn hè micca essenzialmente demucratica, anche se qualchì cunsigliu praticu hè fattu in questu modu. A dirigenza di a chjesa deve cumprende criteri chjaru, chì sò listati in numerosi passaggi di Bibbia in u Nuvellu Testamentu è sò ancu usati in a prima comunità cristiana, cum'è documentatu, per esempiu, in Atti. U cumandu di a chjesa hè una spressione di a maturità è di a saviezza spirituali. Hà bisognu di armatura è, basatu nantu à l'Scrittura, deve radiatà a maturità in a so relazione cù Diu per mezu di Cristu. A so implementazione pratica hè guidata da un desideriu sinceru, allegru è liberu, principalmente di Ghjesù Cristu, participendu à u so travagliu di missione in corso, basatu nantu à a fede, a speranza è l'amore di serve.

In fine, però, è questu hè u più impurtante, a dirigenza di a chjesa hè basata nantu à una chjama di Cristu sopra u Spìritu Santu è a so cunferma da l'altri di seguità sta chjamata o questu appuntamentu à un serviziu speciale. Ùn hè micca sempre pussibule di dì esattamente perchè alcuni sò chjamati è l'altri ùn sò micca. Per esempiu, certi chì anu cuncessu di una maturità spirituale grazia, pò micca esse chjamati per mantene un ministeru formale, ordinatu. Sta chjama, chì hè stata datu o micca, da Diu ùn hà nunda di fà cù a so accettazione divina. Piuttostu, si tratta di a saviezza spessu nascosta di Diu. Tuttavia, a cunferma di a vostra chjamata, basatu nantu à i criteri stipulati in u Nuvellu Testamentu, dipende, tra l'altri cose, da u vostru caratteru, a vostra reputazione, è a vostra vuluntà è a vostra capacità per valutà i membri di a cumunità locale in a so fiducia in Cristu è a so constant, a megliu participazione pussibule in a so missione. per equipassi è incuraghjisce.

Speranzia disciplina chjesa è ghjudiziu

A vita trà i dui venuti di Cristu ùn esclude micca a necessità di una disciplina chjesa apprupriata, ma deve esse una disciplina sàvia, paziente, cumpassione è, in più, longa (amuri, forte, educativu), chì in faccia L'amore di Diu per tutte e persone hè ancu purtatu da a speranza per tutti. Tuttavia, ùn permetterà micca i membri di a chjesa per fastidiu i so cumpagni di credenti (Ezekiel 34), ma piuttostu cercanu di prutege. Darà à i so cumpagni l'ospitalità, a cumunità, u tempu è u spaziu per ch'elli ponu cercà à Diu è stringhjenu per l'essenza di u so regnu, truvà u tempu di pentimentu, accettà Cristu in elli è inclinà sempre più versu ellu in a fede. Ma ci saranu limiti à ciò chì hè permessu, ancu quandu si tratta di investigà è cuntene l'inghjustizia diretta contr'à l'altri membri di a chjesa.Videmu sta dinamica à u travagliu in a prima vita di a chjesa, cum'è arregistrata in u Novu Testamentu. L'Atti di l'Apòstuli è e Lettere di u Novu Testamentu attestanu sta pratica internaziunale di disciplina chjesa. Esige un leadership sàviu è empaticu. Tuttavia, ùn serà micca pussibule di ottene a perfezione in questu. Tuttavia, deve esse striven per, perchè l 'alternattivi sò indiscipline o ghjudiziu senza pietà, idealismu self-righteous modi sbagliati è ùn fà ghjustizia à Cristu.Cristu accettatu tutti quelli chì sò vinuti à ellu, ma ùn li lasciò mai comu eranu. Piuttostu, ellu hà urdinatu à seguità. Certi anu rispostu, altri micca. Cristu ci accetta induve pudemu esse, ma face cusì per muvimenti à seguità ellu. U travagliu di a Chjesa hè di riceve è di accoglie, ma ancu di guidà è di disciplinarà quelli chì si fermanu per ch'elli si repentinu, cunfidanu in Cristu è u seguitanu in u so esse. Ancu s'è l'excommunication (esclusione da a Chjesa) pò esse necessariu cum'è una ultima opzione, deve esse basatu annantu à a speranza di un futuru ritornu à a Chjesa, cum'è avemu esempi da u Novu Testamentu (1. Corinti 5,5; 2. Corinti 2,5-7; Galati 6,1) occupà.

U messagiu ecclesiasticu di speranza in u travagliu cuntinuu di Cristu

Un'altra cunsequenza di a distinzione è a cunnessione trà a Chjesa è u Regnu di Diu pò esse vistu in u fattu chì u missaghju ecclesiasticu deve ancu indirizzà u travagliu continuu di Cristu è micca solu a so opera perfetta nantu à a croce. Questu significa chì u nostru messagiu deve nutà chì tuttu ciò chì Cristu hà rializatu cù u so travagliu di salvezza ùn hà ancu fattu a difesa di tutta a so efficacità in a storia. A so opera terrestra ùn hà sempre significatu è ùn ha mai significatu un mondu perfettu.La chjesa ùn hè micca a realizazione di l'ideale di Diu.Evangelu chì predicemu ùn deve micca guidà a ghjente à crede chì a chjesa hè u regnu di Diu , u so ideale. U nostru messagiu è esempiu deve include una parolla di speranza per u futuru Regnu di Cristu. Ci deve esse chjaru chì a Chjesa hè cumpostu da diverse persone. E persone chì stanu nantu à a strada, chì si pentanu è si rinnovanu, è chì sò rinfurzati per a fede, a speranza è l'amore. A Chjesa hè l'erede di quellu futuru regnu - u fruttu assicuratu da Cristu, u crucifissu è a salvezza di ellu stessu. A Chjesa hè cumpostu da e persone chì vivenu in u Regnu di Diu attuali ogni ghjornu in a speranza di a futura finalizazione di u duminiu cristianu, grazia à a Grazia di l'Ultone.

Repintu di l'idealismu in speranza di u futuru regnu di Diu

Troppu crede chì Ghjesù hè ghjuntu à purtà un populu perfettu di Diu o un mondu perfettu in quì è avà. A Chjesa stessa pò avè creatu sta impressione crede chì questu hè ciò chì Ghjesù hà intesu. Hè pussibule chì e grande parte di u mondu increduli rifiutanu l'evangelu perchè a chjesa ùn era micca capace di rializà a cumunità perfetta o u mondu. Parechje parenu crede chì u Cristianesimu hè per una certa forma di idealismu, solu per truvà chì tali idealismu ùn hè micca realizatu. In u risultatu, certi rifiutanu Cristu è u so Vangelu perchè cercanu un ideale chì esiste digià o almenu sarà prestu implementatu è trovanu chì a chjesa ùn pò micca offre stu ideale. Qualchidunu volenu questu avà o micca in tuttu. L'altri puderanu ricusà u Cristu è u so Vangelu perchè anu rinunziatu completamente è anu digià persu a speranza in tuttu è tutti, cumpresa a Chjesa. Qualchidunu pò avè abbandunatu a denominazione perchè a chjesa hà fiascatu à rializà un ideale chì anu cridutu chì Diu aiuterà u so populu à ottene. Quelli chì accettanu questu - chì equivale a chjesa cù u regnu di Diu - cuncluderanu dunque chì o Diu hà fiascatu (perchè ùn hà micca aiutatu u so populu abbastanza) o u so pòpulu (perchè ùn puderanu micca pruvà abbastanza). Sia com'è, l'ideale ùn hè statu rializatu in ogni casu è cusì ùn pare micca esse ragiò per chì parechji cuntinueghjanu à appartene à sta cumunità.

Ma u Cristianesimu ùn hè micca di diventà un populu perfettu di Diu chì, cù l'aiutu di l'Onniputente, rializeghja una cumunità perfetta o mondu. Questa forma cristianizzata di l'idealismu insiste chì solu s'è no eramu veri, sinceri, impegnati, radicali, o abbastanza sàviu in a ricerca di i nostri scopi, pudemu ghjunghje l'ideale chì Diu vole per u so populu. Siccomu questu ùn hè mai statu u casu in tutta a storia di a chjesa, l'idealisti sanu ancu esattamente quale hè a culpa - altri, "cusì-chiamati cristiani". In ultimamente, però, a culpa spessu torna nantu à l'idealisti stessi, chì trovanu ch'elli ùn ponu micca ottene l'ideale. Quandu succede, l'idealismu scende in a disperazione è l'autorecriminazione. A verità evangelica prumetti chì, per a grazia di l'Onniputente, e benedizioni di u regnu chì venenu di Diu sò digià ghjunti in questa età gattiva attuale. Per via di questu, pudemu prufittà avà da ciò chì Cristu hà fattu per noi è riceve è gode di e benedizioni prima chì u so regnu hè cumplettamente realizatu. A tistimunianza principale di a certezza di u regnu chì vene hè a vita, a morte, a risurrezzione è l'ascensione di u Signore vivente. Hà prumessu a venuta di u so regnu à vene, è ci hà amparatu à aspittà solu un anticipu, un avanzu, i primi frutti, una eredità, di quellu regnu chì vene avà in questa età gattiva. Avemu da pridicà a speranza in Cristu è u so travagliu finitu è ​​cuntinuatu, micca l'idealismu cristianu. Facemu questu enfatizendu a diffarenza trà a chjesa è u regnu di Diu, mentre ricunnoscendu a so rilazioni l'una à l'altru in Cristu per mezu di u Spìritu Santu è a nostra participazione cum'è testimoni - segni viventi è paràbuli di u so regnu chì vene.

In riassuntu, a diffarenza trà a Chiesa è u Regnu di Diu, è ancu a so cunnessione chì esiste ancora, ponu esse interpretati per significà chì a Chjesa ùn deve micca esse un oggettu di cullazione o di credenza, perchè questu seria idolatria. Piuttostu, si riferisce luntanu da ellu stessu à Cristu è à u so travagliu missiunariu. Participeghja à quella missione: rializendu si so parolle è atti à Cristu, chì ci guida in u nostru serviziu di fede è chì ci face nova criature in ellu, in a speranza di un novu celu è una nova terra chì solu allora diventa realità quandu Cristu stessu, u Signore è Redentore di u nostru universu, torna.

Ascension Day è Seconda Venuta

Un elementu finale chì ci aiuta à capisce u Regnu di Diu è a nostra rilazione cù u regnu di Cristu hè l'Ascensione di u nostru Signore. U travagliu terrenu di Ghjesù ùn hè micca finitu cù a so risurrezzione, ma cù a so ascensione. Hà lasciatu u regnu terrenu è u tempu mundiale attuale per agisce nantu à noi in un altru modu - à traversu u Spìritu Santu. Grazia à u Spìritu Santu, ùn hè micca alluntanatu. Hè presente in certi modi, ma micca in qualchì modu.

Ghjuvanni Calvinu dicia chì Cristu hè "in un modu prisente è in un modu micca".3 Ghjesù indica a so assenza, chì in una certa manera u sipara di noi, dicendu à i so discìpuli ch’ellu s’era parti per preparà un locu induve ùn ponu ancu seguità. Saria cun u Babbu in una manera ch'ellu ùn pudia fà durante u so tempu nantu à a terra (Ghjuvanni 8,21; 14,28). Ellu sapi chì i so discìpuli ponu percive questu cum'è un scontru, ma li struisce à cunsiderà cum'è prugressu è cusì utile per elli, ancu s'ellu ùn furnisce micca ancu u futuru, u beni ultimu è perfettu. U Spìritu Santu, chì era prisenti à elli, cuntinueghja à esse cun elli è indwell4,17). Tuttavia, Ghjesù prumetti ancu ch'ellu hà da vultà in a listessa manera ch'ellu abbandunò u mondu - in forma umana, fisicamente, visibilmente (Atti 1,11). A so assenza attuale currisponde à u regnu di Diu micca ancu finitu, chì dunque ùn hè micca ancu presente in perfetta. U presente, u tempu di u mondu male hè in un statu di passà, di cessà di esiste (1. Cor7,31; 1. Johannes 2,8; 1. Johannes 2,1Tuttu hè oghji in u prucessu di trasmette u putere à u rè guvernante. Quandu Ghjesù finisce quella fase di u so ministeru spirituale cuntinuu, hà da vultà è u so duminiu mundiale serà perfettu. Tuttu ciò ch'ellu hè è ciò ch'ellu hà fattu serà allora apertu à l'ochji di tutti. Tuttu s'inchinarà davanti à ellu, è ognunu ricunnoscerà a verità è a realità di quale ellu hè (Filippesi 2,10). Solu allora u so travagliu serà revelatu in a so sanu, cusì a so distanza indica qualcosa di impurtante chì hè coherente cù u restu di l'insignamentu. Mentre ùn hè micca nantu à a terra, u regnu di Diu ùn serà micca ricunnisciutu in ogni locu. U guvernu di Cristu ùn serà micca cumplettamente revelatu ancu, ma resterà largamente oculatu. Parechje aspetti di u tempu di u mondu peccatu attuale cuntinueghjanu à vene in ghjocu, ancu à u detrimentu di quelli chì si identificanu cum'è i soi, chì appartenenu à Cristu, è chì ricunnosce u so regnu è u so regnu. U soffrenu, a persecuzione, u male - sia murali (fattu da e mani umane) sia naturali (per via di a peccaminosità di tuttu l'esse stessu) - continuerà. U malu fermarà tantu chì pare à parechji chì u Cristu ùn hà micca vintu è chì u so regnu ùn era micca sopra à tuttu.

I paràbuli di Ghjesù nantu à u regnu di Diu indicanu chì in quì è avà reagiscemu diversamente à a parolla vissuta, scritta è predicata. I graneddi di a parolla à volte fallenu, mentre chì in altrò cascanu in terra fertili. U campu di u mondu porta u granu è e erbaccia. Ci sò pesci boni è cattivi in ​​e rete. A chjesa hè perseguitata è i benedetti in u so mezu braman a ghjustizia è a pace, è ancu una visione chjara di Diu. Dopu à a so partenza, Ghjesù ùn face micca a manifestazione di un mondu perfettu. Piuttostu, piglia misure per preparà quelli chì u seguitanu in modu chì a so vittoria è u travagliu di a redenzione solu un ghjornu serà revelatu cumplettamente in u futuru, chì significa chì una caratteristica essenziale di a vita di a chjesa hè una vita di speranza. Ma micca in a speranza sbagliata (in realtà idealismu) chì cù solu un pocu di più (o assai) sforzu da uni pochi (o parechji) pudemu fà l'ideale di fà u regnu di Diu validu o di permette gradualmente à vene in esse. Piuttostu, a bona nutizia hè chì in u tempu debitu, à u mumentu propiu, Cristu tornerà in tutta a gloria è u putere. Allora a nostra speranza diventerà vera. Ghjesù Cristu risuscitarà u celu è a terra di novu, sì, farà tuttu novu. Infine, l'Ascensione ci ricorda di ùn aspittà micca chì ellu è u so regnu sarà cumplettamente revelatu, ma piuttostu stà oculati à una certa distanza. A so ascensione ci ricorda a necessità di cuntinuà à sperà in Cristu è l'implementazione futura di ciò chì hà purtatu in u so ministeru in a terra. Ci ricurdeghja d'aspittà è sentu cunfidenti per aspittà u ritornu di Cristu, chì serà accumpagnatu da a rivelazione di a pienezza di u so travagliu redentore cum'è Signore di tutti i signori è Rè di tutti i rè, cum'è Redentore di tutta a creazione.

da u Dr. Gary Deddo

1 Ci duvemu in gran parte i seguenti spiegazioni à l'esame di Ladd di u sughjettu in A Teologia di u Novu Testamentu, pp. 105-119.
2 Ladd pp. 111-119.
3 U cummentariu di Calvin nantu à u 2. Corinti 2,5.


in pdfU Regnu di Diu (parte 6)