A cirtezza di a salvezza

616 a cirtezza di a salvezzaPaulu sustene una volta è una volta in Rumani chì duvemu à Cristu chì Diu ci guarda cum'è ghjustificati. Ancu se piccemu qualchì volta, quelli peccati sò contati versu u vechju sè chì hè statu crucifissu cù Cristu. I nostri peccati ùn contanu micca contr'à ciò chì simu in Cristu. Avemu u duvere di luttà contr'à u peccatu per ùn esse salvati, ma perchè simu dighjà figlioli di Diu. In l'ultima parte di u capitulu 8, Paul volta a so attenzione à u nostru futuru gluriosu.

L'universu sanu riscattatu da Ghjesù

A vita cristiana ùn hè micca sempre faciule. A lotta contr'à u peccatu hè esauriente. A persecuzione in corso rende un cristianu una sfida. Affruntà a vita di ogni ghjornu in un mondu cadutu, cù persone senza scrupule, rende a vita difficiule per noi. Eppuru Paul dice: "Sò cunvintu chì stu tempu di soffrenza ùn pesa micca contru à a gloria chì deve esse revelata in noi" (Rumani). 8,18).

Cum'è Ghjesù hà aspittatu u so avvene quandu campava nantu à sta terra cum'è umanu, cusì ancu noi aspettemu un avvene cusì maravigliosu chì e nostre prove attuali parenu insignificanti.

Ùn simu micca i soli à prufittà di questu. Paul dici chì ci hè un scopu còsmicu à u pianu di Diu chì hè travagliatu in noi: "Per l'aspittà ansiosa di a criatura aspetta chì i figlioli di Diu sia revelatu" (v. 19).

A Creazione ùn ci vole micca solu in gloria, ma a creazione stessa serà ancu benedetta cù u cambiamentu quandu u pianu di Diu hè purtatu à compie, cum'è Paul dice in i versi successivi: «A creazione hè sottumessa à l'impermanenza - senza a so vulintà, ma per quellu chì. li sottumessi - ma à a speranza; perchè ancu a creazione serà liberata da a schiavitù di l'impermanenza à a gloriosa libertà di i figlioli di Diu "(versi 20-21).

A creazione hè avà in decadenza, ma ùn hè micca ciò chì deve esse. À a risurrezzione, s'ellu ci hè datu a gloria chì ghjustu appartene à i figlioli di Diu, l'universu serà ancu liberatu da a schiavitù. L'universu sanu hè statu ramu per mezu di l'opera di Ghjesù Cristu : « Car il a plu à Dieu de laisser habiter en lui toute l'abondance et, par lui, de tout réconcilier avec lui, qu'il soit en terre ou en ciel, en faisant la paix par son Sangue sur le croce » (Colossians 1,19-20u).

Aspittavu cun pacienza

Ancu s'è u prezzu hè digià statu pagatu, ùn avemu micca vistu tuttu ciò chì Diu hà da finisce. "Perchè sapemu chì finu à questu mumentu tutta a creazione hè geme è in travagli" (v. 22).

A Creazione soffre cum'è s'ellu fussi in i dolori di u travagliu, postu ch'ella forma u ventre in u quale simu nati: "Non solu ella, ma ancu noi stessi, chì avemu u Spìritu cum'è un rigalu di primi frutti, gememu in noi stessi è bramu per ellu Figlianza, a redenzione. di u nostru corpu "(verse 23).
Ancu se u Spìritu Santu ci hè statu datu cum'è impegnu per a salvezza, ancu noi luttemu perchè a nostra salvezza ùn hè ancu cumpleta. Luttemu cù u peccatu, luttemu cun limitazioni fisiche, dolore è sofferenza - ancu mentre ci rallegremu di ciò chì Cristu hà fattu per noi è continua à fà cun noi.

A salvezza significa chì i nostri corpi ùn saranu più sughjetti à a perisabilità, ma serà fattu di novu è trasfurmatu in gloria: "Per questu periscibile deve esse vistutu d'incorruttibilità, è questu mortale deve esse vistutu di immortalità "(1. Corinti 15,53).

U mondu fisicu ùn hè micca a basura per esse eliminata - Diu l'hà fattu bè è u rinnuvà di novu. Ùn sapemu micca cumu i corpi sò risuscitati, nè sapemu micca a fisica di l'universu rinnuvatu, ma pudemu cunfidà u Creatore per compie u so travagliu. Ùn avemu micca vistu ancu una creazione perfetta, nè in l'universu nè in a terra, nè in u nostru corpu, ma simu cunfidenti chì tuttu serà trasfurmatu. Cum'è Paul hà dettu: "Perchè simu salvati in speranza. Ma a speranza chì si vede ùn hè micca speranza; perchè cumu pudete sperà ciò chì vede? Ma quandu speremu ciò chì ùn vedemu, aspittemu cù pacienza "(vv. 24-25).

Aspittemu cù pacienza è ansietà per a risurrezzione di i nostri corpi. Semu digià riscattati, ma micca finalmente riscattati. Avemu digià liberatu da a cundanna, ma micca cumplettamente da u peccatu. Semu digià in u regnu, ma ùn hè ancu in a so pienezza. Vivemu cù l'aspetti di l'età à vene mentre avemu sempre in lotta cù l'aspetti di questa età. "In listessu modu, u spiritu aiuta ancu i nostri debule. Perchè ùn sapemu chì pricà, cum'è duverebbe esse, ma u Spìritu stessu intervene per noi cù suspiri indicibili "(v. 26).

Diu cunnosce i nostri limiti è frustrazioni. Sapi chì a nostra carne hè debule. Ancu quandu u nostru spiritu hè dispostu, u spiritu di Diu intervene per noi, ancu per i bisogni chì ùn ponu micca esse messi in parolle. U Spìritu di Diu ùn caccià a nostra debulezza, ma ci aiuta in a nostra debulezza. Ellu copre a distanza trà vechju è novu, trà ciò chì vedemu è ciò chì ci hà spiegatu. Per esempiu, peccamu quandu vulemu fà ciò chì hè bonu (Rumani 7,14-25). Avemu vistu u peccatu in a nostra vita, Diu ci dichjara ghjustu perchè Diu vede u risultatu finali, ancu s'è u prucessu di campà in Ghjesù hè ghjustu principiatu.

Malgradu a discrepanza trà ciò chì vedemu è ciò chì pensemu chì duvemu esse, pudemu confià in u Spìritu Santu per fà ciò chì ùn pudemu micca fà. Diu ci purterà à traversu: "Ma quellu chì cerca u core, sapi ciò chì a mente di u spiritu hè diretta à; perchè ellu intercede per i santi cum'è Diu vole » (v. 27). U Spìritu Santu hè da u nostru latu chì ci aiuta per chì pudemu esse cunfidenti. Malgradu i nostri prucessi, i nostri debule è i nostri peccati, "Sapemu chì tutte e cose sò per u megliu di quelli chì amanu à Diu, quelli chì sò chjamati secondu i so cunsiglii" (v. 28).

Diu ùn crea micca tutte e cose, li permette è travaglia cun elli secondu a so ordinanza. Hà un pianu per noi è pudemu esse sicuru chì ellu compie u so travagliu in noi. "Sò cunfidendu chì quellu chì hà principiatu u bonu travagliu in voi, a finirà ancu finu à u ghjornu di Cristu Ghjesù" (Filippini). 1,6).

Allora ci hà chjamatu per via di u Vangelu, ci hà ghjustificatu per mezu di u so Figliolu è ci hà unitu cun ellu in a so gloria: «Per quelli ch'ellu hà sceltu, hà ancu predestinatu ch'elli fussinu cum'è l'imaghjini di u so Figliolu, per ch'ellu sia u primu natu à mezu à u so Figliolu. tanti fratelli. Ma quelli chì ellu hà predeterminatu, hà ancu chjamatu; ma quelli ch'ellu chjamò hà ancu ghjustificatu; ma quelli chì hà ghjustificatu, li glurificava ancu "(versetti 29-30).

U significatu di l'elezzione è a predestinazione hè assai discutitu. Paul ùn si focalizeghja micca in questi termini quì, ma parla di una elezzione per a salvezza è a vita eterna. Quì, quandu s'avvicina à u climax di a so predicazione di l'evangelu, vole rassicurà i lettori chì ùn anu micca bisognu di preoccupassi di a so salvezza. S'elli l'accettanu, l'averanu ancu. Per a chjarificazione retorica, Paul parla ancu di Diu chì li glorificava cù l'usu di u passatu. Hè bonu cum'è accadutu. Ancu s'è no luttemu in questa vita, pudemu cuntà a glorificazione in a prossima.

Più cà simplici invintati

"Chì vulemu dì di questu avà? Se Diu hè per noi, quale pò esse contru à noi? Quale ùn hà micca risparmiatu ancu u so figliolu, ma l'hà rinunziatu per tutti noi - cumu ùn ci duverà micca tuttu cun ellu ? (Versi 31-32).

Siccomu Diu hè andatu finu à dà u so Figliolu per noi quandu eramu sempre peccatori, pudemu esse sicuru chì ellu ci darà tuttu ciò chì avemu bisognu per fà accade. Pudemu esse sicuru chì ùn serà micca arrabbiatu cun noi è caccià u so rigalu. «Quale accuserà l'eletti di Diu? Diu hè quì chì ghjustificà » (v. 33). Nimu ci pò accusà u ghjornu di u Ghjudiziu perchè Diu ci hà dichjaratu innocenti. Nimu ci pò cundannà perchè Cristu, u nostru Redentore, intervene per noi : « Quale cundannarà ? Cristu Ghjesù hè quì, chì hè mortu, è più di questu, chì hè ancu risuscitatu, chì hè à a diritta di Diu è intercede per noi "(verse 34). Ùn avemu micca solu un sacrifiziu per i nostri peccati, ma avemu ancu un Salvatore vivu chì hè sempre cun noi in a nostra strada di gloria.

L'abilità retorica di Paul hè dimustrata in u climax movente di u capitulu: "Quale ci vole separà di l'amore di Cristu? Tribulazione o timore o persecuzione o fame o nudità o periculu o spada ? Comu hè scrittu : Per voi, seremu ammazzati tuttu u ghjornu ; simu rispittati cum'è pecure pè a macellazione » (versi 35-36). Ci ponu separà e circustanze da Diu ? Sè simu ammazzati per a fede, avemu persu a battaglia ? In nisun casu, Paul dice: "Ma in tuttu questu avemu vintu luntanu per quellu chì ci hà amatu" (v. 37).

Ùn ne simu perdenti in u dulore è a soffrenza - siamu megliu cà vencitori perchè simu sparte in a vittoria di Ghjesù Cristu. U nostru premiu di vittoria - a nostra eredità - hè a gloria eterna di Diu! Stu prezzu hè infinitu più grande cà i costi.
"Perchè sò sicuru chì nè a morte nè a vita, nè ànghjuli nè putenzi nè guvernatori, nè presente nè futuru, nè altu nè prufondu, nè alcuna altra criatura ci ponu separà da l'amore di Diu, chì hè in Cristu Ghjesù u nostru Signore "( Versi 38-39).

Nunda pò impedisce à Diu da u pianu ch'ellu hà per voi. Assolu nunda vi pò separà da u so amore! Assolu nunda vi pò separà da u so amore! Pudete fidà si di a salvezza, di u futuru maravigliosu in fraternità cun Diu ch'ellu ti hà datu per mezu di Ghjesù Cristu!

di Michael Morrison