paradossu

Paul descrive u misteru di a fede (o pietà, pietà) cum'è u misteru revelatu daretu à tutte e cose - a persona di Ghjesù Cristu. In 1. Timoteu 3,16 Paul hà scrittu: È grande, cum'è ognunu deve cunfessà, hè u misteru di a fede: hè revelatu in a carne, ghjustificatu in u Spìritu, apparsu à l'angeli, pridicatu à i Gentili, cridutu in u mondu, ricevutu in gloria.

Ghjesù Cristu, Diu in carne, pò esse chjamatu u paradossu maiò (= apparente cuntradizzione) di a fede cristiana. È ùn hè micca stupente chì stu paradossu - u Creatore diventa parte di a creazione - diventa a surghjente di una longa lista di paradossi è ironie chì circondanu a nostra fede cristiana.

A salvezza stessa hè un paradossu: l'umanità peccante hè ghjustificata in Cristu peccatu. E ancu se avemu sempre peccatu cum'è Cristiani, Diu ci vede cum'è solu per u bene di Ghjesù. Semu peccatori è eppuru simu peccati.

L'apòstulu Petru hà scrittu in 2. Petru 1,3-4: Tuttu ciò chì serve a vita è a pietà ci hà datu u so putere divinu per mezu di a cunniscenza di quellu chì ci hà chjamatu per mezu di a so gloria è u so putere. Per mezu di elli ci sò datu i più cari è più grandi promessi, cusì chì avete da ottene una parte di a natura divina, chì avete scappatu da i desideri perniciosi in u mondu.

Certi paradossi cù l'opera unica di Ghjesù nantu à a terra per u benefiziu di tutta l'umanità:

  • Ghjesù hà iniziatu u so ministeru quandu avia a fame, ma hè u pane di a vita.
  • Ghjesù hà finitu u so travagliu in terra, stendu sete, è ancu ellu hè l'acqua viva.
  • Ghjesù era stancu è però hè u nostru restu.
  • Ghjesù hà pagatu imposte à l'imperatore, ma Eppuru hè u re dirittu.
  • Cristu gridò, ma ellu sguassà e nostre lacrime.
  • Ghjesù hè statu vindutu per 30 pezzi d'argentu, èppuru hà pagatu u prezzu per a redenzione di u mondu.
  • Ghjesù hè statu purtatu à u macellu cum'è un agnellu, è ancu ellu hè u bonu pastore.
  • Ghjesù hà mortu è, à u listessu tempu, distrugge u putere di a morte.

Per i cristiani ancu, a vita hè paradossale in parechji modi:

  • Avemu vede e cose invisibili à l'ochju.
  • Avemu scunnisciutu rendendu.
  • Rignemu servendu.
  • Truvamu a pace, pigliandu u ghjucu di Ghjesù.
  • Semu u più grande quandu simu più umili.
  • Sò più prudenti quandu simu stupi per Cristu.
  • Diventemu u più forte quandu simu i più debuli.
  • Truvemu a vita perde a nostra vita per Diu.

Paul hà scrittu in 1. Corinti 2,9-12 : Ma hè ghjuntu, cum'è hè scrittu : Ciò chì un ochju ùn hà vistu, nè l'arechja ùn hà intesu, è ciò chì ùn hè ghjuntu in u core di nimu, ciò chì Diu hà preparatu per quelli chì l'amate. Ma Diu ci hà revelatu per mezu di u so Spìritu; perchè u spiritu cerca tutte e cose, cumprese a prufundità di a Divinità. Perchè chì omu sà ciò chì hè in l'omu, fora di u spiritu di l'omu chì hè in ellu ? Allora nimu sà ciò chì hè in Diu, ma solu u Spìritu di Diu. Ma ùn avemu micca ricivutu u spiritu di u mondu, ma u spiritu da Diu, perchè pudemu sapè ciò chì ci hè statu datu da Diu.

In effetti, u sicretu di credenza hè grande. Per mezu di a Scrittura, Diu hè statu revelatu à noi cum'è l'unicu Diu - Babbu, Figliolu è Spìritu Santu. È per mezu di u Figliolu, chì hè diventatu unu di noi per cunciliarci cun u Babbu chì ci ama, avemu una cunvivialità micca solu cù u Babbu, ma ancu cun l'altri.

di Joseph Tkack


in pdfparadossu