Diu - una introduzione

138 Dieu una introduzione

Per noi cristiani, a credenza più fundamentale hè chì Diu esiste. Per "Diu" - senza un articulu, senza più ditaglii - vulemu dì u Diu di a Bibbia. Un spiritu bonu è putente chì hà creatu tutte e cose, chì si cura di noi, chì si cura di ciò chì facemu, chì agisce nantu à e in a nostra vita è ci offre una eternità di bontà. In a so tutalità, Diu ùn pò esse capitu da l'omu. Ma pudemu fà un principiu: pudemu cullà i blocchi di a cunniscenza di Diu chì ci permettenu di ricunnosce e caratteristiche basi di a so maghjina è dà un bonu primu passu per capisce quale hè Diu è ciò chì face in a nostra vita. Fighjemu l'attributi di Diu chì un novu credente, per esempiu, puderia truvà particularmente utile.

A so esistenza

Parechje persone - ancu i credenti di longu tempu - volenu a prova di l'esistenza di Diu. Ma ùn ci sò prove di Diu chì satisfarà tutti. Hè prubabilmente megliu parlà di evidenza circustanza o indizi chè evidenza. L'evidenza ci rassicura chì Diu esiste è chì a so natura hè ciò chì a Bibbia dice di ellu. Dieu « ne s'est pas laissé sans être témoin », proclame Paul aux Gentils à Lystre (Actes 1 Cor.4,17). Self-testimonianza - di chì hè custituitu?

a creazione
In u Salmu 19,1 stands: U celu dicenu a gloria di Diu. In Rumani 1,20 significa: Perchè l'esse invisibule di Diu, chì hè u so eternu putere è divinità, hè statu vistu da e so opere da a creazione di u mondu. A creazione stessu ci dice qualcosa di Diu.

I ragiuni motivati ​​suggerenu chì qualcosa hà fattu a Terra, u Solu è e Stelle à modu propiu cumu sò. Sicondu a scienza, u cosimu hà cuminciatu cù un passu maiò; I ragiuni motivanu à crede chì qualcosa causò u bang. Quella cosa - avemu crede - era Diu.

regularity: A creazione mostra segni d'ordine, di e lege fisiche. Sì qualchissia di e proprietà basiche di a materia eranu minimamente sfarenti, se a terra ùn esiste micca, l'omu ùn puderebbe esiste. Se a terra hà avutu un tamantu o un'altra orbita, e cundizioni annantu à u nostru pianeta ùn avianu micca permessu a vita umana. Qualchidunu consideranu questu una coincidenza cosmica; altri consideranu chì hè più ragionevule à spiegà chì u sistema solare hè statu pianificatu da un creatore intelligente.

war
A vita hè basatu annantu à elementi chimichi è reazzioni incredibbilmente cumplessi. Qualchidunu cunsidereghja a vita per esse "causata in modu intelligente"; altri consideranu un pruduttu accidentale. Qualchidunu crede chì a scienza eventualmente pruvucarà l'origine di a vita "senza Diu". Per parechje persone, però, l'esistenza di a vita hè una indicazione di un Diu Creatore.

Omu
L'omu hà autoreflessione. Esplora l'universu, pensa à u significatu di a vita, hè in generale capace di circà significatu. A fame fisica indica l'esistenza di l'alimentariu; A sete suggerisce chì ci hè qualcosa chì puderà sminà questa sete. U nostru desideriu spirituale per u significatu suggerisce chì u significatu esiste in realtà è pò esse truvatu? Parechje persone sustennu d'avè trovu significatu in a relazione cù Diu.

Moralità
Hè vera è sbagliata solu una questione di opinione o una questione di l'opinione maiuritaria, o ci hè una autorità sopra l'umani chì cunsidereghja bè è male? Se ùn ci hè Diu, tandu l'omu ùn hà fundamentu di chjamà qualcosa di male, ùn ci hè alcuna ragione per cundannà u razzisimu, u genocidiu, a tortura è atrocità simili. L'esistenza di u male hè dunque un'indicazione chì ci hè un Diu. In casu, ùn esiste micca, u putere puru deve guvernà. I ragiuni mutivi parlanu per crede in Diu.

A so dimensione

Chì tippu d'esse hè Diu? Più grande chè no pudemu imaginà! S'ellu hà creatu l'universu, hè più grande di l'universu - è micca sottumessu à i limiti di u tempu, u spaziu è l'energia, perchè esiste prima di u tempu, u spaziu, a materia è l'energia.

2. Timoteu 1,9 parla di qualcosa chì Diu hà fattu "prima di tempu". U tempu avia un principiu è Diu esiste prima. Hà una esistenza intemporale chì ùn pò micca esse misurata in anni. Hè eternu, di età infinita - è infinitu più parechji miliardi hè sempre infinitu. A nostra matematica ghjunghje à i so limiti quandu volenu discrive l'essere di Diu.

Siccomu Diu hà creatu a materia, esiste prima di a materia è ùn hè micca materiale stessu. Hè spiritu - ma ùn hè micca "fattu" di spiritu. Diu ùn hè micca fattu in tuttu; hè simplice è esiste cum'è un spiritu. Definisce l'essere, definisce u spiritu è ​​definisce a materia.

L'esistenza di Diu torna daretu à a materia è e dimensioni è e proprietà di a materia ùn sò micca appiicati à ellu. Ùn pò esse misurata in chilometri è kilowatts. Salomon ammette chì ancu i celi più alti ùn ponu micca capisce à Diu (1. Re 8,27). Il remplit le ciel et la terre (Jérémie 23,24); hè in ogni locu, hè omnipresente. Ùn ci hè micca un locu in u cosmu induve ùn esiste micca.
 
Quantu putente hè Diu? S'ellu pò fà un big bang, cuncepisce sistemi solari, crea codici DNA, s'ellu hè "cumpetente" à tutti questi livelli di putere, allora a so viulenza deve esse veramente illimitata, allora deve esse onnipotenti. "Per cun Diu nunda ùn hè impussibile", ci dice Luke 1,37. Diu pò fà ciò ch'ellu vole.

In a creatività di Diu ci hè una intelligenza chì hè fora di a nostra presa. Ellu guverna l'universu è assicura a so esistenza cuntinua ogni seconda (Ebrei 1,3). Questu significa chì hà da sapè ciò chì passa in tuttu l'universu; a so intelligenza hè illimitata - hè onnisciente. Tuttu ciò ch'ellu vole sapè, ricunnosce, sperimentà, cunnosce, ricunnosce, ellu sperienze.

Siccomu Diu definisce u dirittu è u male, per definizione hè ghjustu è hà u putere di fà sempre ciò chì hè ghjustu. "Perchè Diu ùn pò esse tentatu à u male" (Giacomo 1,13). Hè assolutamente ghjustu è cumpletamente ghjustu (Salmu 11,7). I so standard sò ghjusti, e so decisioni sò ghjusti, è ghjudica u mondu in ghjustizia, perchè hè essenzialmente bonu è ghjustu.

In tutti questi rispetti, Diu hè cusì sfarente di noi chì avemu parolle spiciali chì avemu usatu solu in riferimentu à Diu. Solu Diu hè omnisciente, omnipresente, omnipotente, eternu. Semu materia; ellu hè spiritu. Semu murtali; ellu hè immurtale. Sta sfarenza essenziale trà noi è Diu, st'alterità, chjamemu a so trascendenza. Ci « trascende », vale à dì ch’ellu ci supera, ùn hè micca cum’è noi.

L'altri culture antichi cridianu in dii è deesse chì si battìanu, chì anu agitu egoista, chì ùn anu micca esse fiducia. A Bibbia, invece, palesa un Diu chì hè in u cuntrollu cumpletu, chì ùn hà bisognu di nunda da nimu, chì dunque agisce solu per aiutà l'altri. Hè perfettamente coherente, a so cumportamentu hè perfettamenti ghjustu, è u so cumpurtamentu hè perfettamente affidabile. Questu hè ciò chì a Bibbia significa quandu chjama à Diu "santu": moralmente perfettu.

Cusì faci a vita assai più faciule. Ùn ci vole mai à pruvà per piacè dece o vinti dii differenti; ci hè solu un U creatore di tutte e cose hè sempre u guvernatore di tuttu è serà u ghjudice di tutte e persone. U nostru passatu, u nostru presente è u nostru futuru sò tutti determinati da u Diu stessu, u Sàviu, u Omnipotente, l'Eternu.

A so bè

Se ùn sapiamu solu di Diu chì hà un putere illimitatu sopra di noi, probabilmente ubbidirìmu da ellu di paura, cù un ghjinochju piegato è un core sfiante. Ma Diu hà revelatu un altru latu di a so natura à noi: L'incredibilmente grande Diu hè incredibilmente misericordiosu è bonu.

Un discìpulu dumandò à Ghjesù: "Signore, mostraci u Babbu..." (Ghjuvanni 14,8). Ellu vulia sapè ciò chì Diu hè cum'è. Cunniscia e storie di u bughju ardente, di a pilastra di focu è di nuvola nantu à u Sinai, u tronu soprannaturale chì Ezekiel hà vistu, u rughjoni chì Elijah hà intesu (2. Mosè 3,4; 13,21; 1 Cun. 19,12; Ezechiele 1). Diu pò cumparisce in tutte queste materializazione, ma chì hè veramente cum'è? Cumu l'imaginemu?

"Quellu chì mi vede vede u Babbu" disse Ghjesù (Ghjuvanni 14,9). Se vulemu sapè ciò chì Diu hè cum'è, avemu da circà à Ghjesù. Pudemu acquistà a cunniscenza di Diu da a natura; più cunniscenza di Diu da cumu si palesa in l'Anticu Testamentu; ma a maiò parte di a cunniscenza di Diu vene da cumu si palesava in Ghjesù.

Ghjesù ci mostra l'aspetti più impurtanti di a natura divina. Hè Immanuel, chì significa "Ddiu cun noi" (Matthew 1,23). Hà campatu senza peccatu, senza egoistu. A cumpassione u permea. Sentu amore è gioia, delusione è rabbia. Si cura di l'individuu. Chjama a ghjustizia è perdona u peccatu. Serviva à l'altri, ancu à u puntu di soffrenu è di morte sacrificale.

Hè Diu. Dighjà ellu stessu discrive à Mosè cusì: "Signore, Signore, Diu, misericordioso è graziosu è paziente è di grande grazia è fideltà, chì guarda a grazia di millaie è perdona l'iniquità, a trasgressione è u peccatu, ma ùn lascia nimu impuni... "(2. 34: 6-7).

U Diu chì hè sopra à a creazione hà ancu a libertà di travaglià in a creazione. Questu hè a so immanenza, u so esse cun noi. Ancu s'ellu hè più grande di l'universu è presente in tuttu l'universu, hè "cun noi" in una manera chì ùn hè micca "cun" increduli. U Diu putente hè sempre vicinu à noi. Hè vicinu è luntanu à u stessu tempu (Jeremiah 23,23).

Per mezu di Ghjesù intrì in a storia umana, in u spaziu è u tempu. Hà travagliatu in forma carnale, ci hà dimustratu ciò chì a vita in a carne deve esse idealmente, è ci mostra chì Diu vole elevà a nostra vita sopra u carnal. A vita eterna hè offerta à noi, a vita oltre i limiti fisichi chì avemu avà cunnisciutu. A vita spirituale ci hè offerta: u Spìritu di Diu stessu vene in noi, abita in noi è ci face figlioli di Diu (Rumani 8,11; 1. Johannes 3,2). Diu hè sempre cun noi, travagliendu in u spaziu è u tempu per aiutà.

U Diu grande è putente hè ancu u Diu amante è graciente; u ghjudice perfettu hè à tempu u Sarvatore misericordiosu è pazientu. U Diu chì hè in furia di u peccatu ancu offre salvezza da u peccatu. Hè tremendu in grazia, grande in amabilità. Ùn hè micca sfarente di un omu chì pò creà codici ADN, i culori di l'arcobaleno, a fine di u fiore di dente di leone. Sì Diu ùn sia micca amatu è amatore, ùn esisteremu micca nimu.

Diu descrive a so relazione cù noi à traversu varie imagine linguistiche. Per esempiu, chì hè u babbu, simu i zitelli; ellu u maritu è ​​noi, cum'è cullettivu, a so moglia; ellu u rè è noi i so sughjetti; ellu u pastore è noi e pecure. Ciò chì queste imagine linguistiche anu in cumunu hè chì Diu si prisenta cum'è una persona rispunsevule chì pruteghja u so pòpulu è suddisfà i so bisogni.

Diu sà quantu ci sò picculi. Ellu sà chì puderia ci sguassassi cù un colpu di i dita, cù un pocu sbagliatu di e forze cosmiche. In Ghjesù, in ogni modu, Diu ci mostra quantu ci ami è quantu si preoccupa per noi. Ghjesù era umile ancu per soffre se ci hà aiutatu. Ellu sapi u dulore chì andemu per via di a pena perchè. Ellu cunnosce l'agunia chì u male porta è l'hà pigliatu stessu, dimustrendu chì pudemu fidà à Diu.

Diu hà prughjetti per noi perchè ci hà creatu à a so propria imagina (1. Mosè 1,27). Ci dumanda à cunfurmà à ellu - in a gentilezza, micca in u putere. In Ghjesù, Diu ci dà un esempiu chì pudemu è duvemu emulà: un esempiu di umiltà, serviziu altruista, amore è cumpassione, fede è speranza.

"Diu hè amore", scrive Ghjuvanni (1. Johannes 4,8). Hà dimustratu u so amori per noi mandendu à Ghjesù à mori per i nostri peccati, perchè e barriere trà noi è Diu puderianu cascà è pudemu à a fine campà cun ellu in gioia eterna. L'amore di Diu ùn hè micca un desideriu - hè l'azzione chì ci aiuta in i nostri bisogni più prufondi.

Aprenu più nantu à Diu da a crucifixione di Ghjesù cà da a so risurrezzione. Ghjesù ci mostra chì Diu hè dispostu à soffre u dulore, ancu u dolore causatu da e persone chì aiuta. U so amore chjama, ci ne incuraghja. Ùn ci obliga micca à fà a so vuluntà.

L'amore di Diu per noi, spressione più chjaramente in Ghjesù Cristu, hè u nostru esempiu: "Questu hè l'amore: micca chì avemu amatu à Diu, ma chì ci hà amatu è hà mandatu u so Figliolu per esse a propiziazione per i nostri peccati. Carissimi, s'è Diu ci hà amatu tantu, duvemu ancu amassi l'un l'altru "(1. Ghjuvanni 4: 10-11). Se vivemu in amore, a vita eterna serà una gioia micca solu per noi, ma ancu per quelli chì ci circondanu.

Se seguitemu à Ghjesù in a vita, u seguitemu in a morte è dopu in a risurrezzione. U stessu Diu chì hà risuscitatu à Ghjesù da i morti ci resuscitarà ancu è ci darà a vita eterna (Rumani 8,11). Ma: Se ùn avemu micca amparatu à amà, ùn ci piacerà ancu a vita eterna. Hè per quessa chì Diu ci insegna à amassi in un ritmu cù quale pudemu mantene u ritmu, attraversu un esempiu ideale chì ellu tene davanti à i nostri ochji, trasfurmendu i nostri cori per mezu di u Spìritu Santu chì travaglia in noi. U putere chì guverna i reattori nucleari di u sole travaglia cù amore in i nostri cori, ci vince, vince u nostru affettu, vince a nostra lealtà.

Diu ci dà significatu in a vita, l'orientazione di a vita, a speranza per a vita eterna. Pudemu confià in ellu ancu s'ellu ci vole à soffre per fà u bè. Daretu à a bontà di Diu sta u so putere; u so amore hè guidatu da a so saviezza. Tutti i puteri di l'universu sò à u so cumandamentu è li usa per u nostru bonu. Ma sapemu chì tutte e cose travaglianu inseme per u bè à quelli chì amanu Diu ... " (Rumani 8,28).

risposta

Cumu rispondemu un Diu, cusì grande è gentile, cusì terribile è compassionatu? Rispondemu cun adorazione: riverenza per a so gloria, elogie per e so opere, reverenza per a so santità, rispettu per u so putere, rimorsu per a so perfezione, sottumissione à l'autorità chì truvamu in a so verità è a so saviezza.
Rispondemu à a so misericòrdia cun gratitudine; a so misericordia cù a lealtà; annantu à ellu
Bè cù u nostru amore. L'ammirmemu, l'adoramu, ci rendemu per ellu cù a voglia chì avemu avutu più da dà. Cum'ellu ci hà mustratu u so amore, lasciamu di cambià cusì chì amemu a ghjente chì ci circonda. Avemu aduprà tuttu ciò chì avemu, tuttu
 
ciò chì simu, tuttu ciò chì ci dà per serve l'altri à seguità l'esempiu di Ghjesù.
Eccu u Diu à quale pregamu, sapendu chì ellu sente ogni parolla, chì sà ogni pensamentu, chì sà ciò chì avemu bisognu, chì si preoccupa di i nostri sentimenti, chì vole à vive cun noi per sempre, chì hà u putere di cuncede ogni desideriu è a saviezza di ùn fà micca. In Ghjesù Cristu, Diu hà pruvatu à esse fidu. Diu esiste per serve, per ùn esse egoista. U so putere hè sempre adupratu in amore. U nostru Diu hè u più altu in u putere è u più altu in amore. Puderemu assolutamente fidallu in ellu in tuttu.

di Michael Morrison


in pdfDiu - una introduzione